Ceva de care m-am indragostit...

Probabil va intrebati care este acest lucru de care"m-am indragostit",ei bine nu este "un lucru" ,la singular,sunt mai multe"lucruri"...iar aceste "lucruri" pentru mine semnifica mai multe romane.Da!Exact!Romane!M-am apucat in ultimul tip sa citesc foarte multe romane,si am observat ca daca acel roman imi place cu adevarat ma acapareaza in totalitate,astfel reusesc sa-l termin in maximum cateva zile. Si bineinteles tema principala din toate este DRAGOSTEA,sentimentul suprem(sau cel putin din punctul meu de vedere...).Citind aceste romane parca ma regasesc pe mine,ma traspun intr-un univers paralel,un univers al meu...unde totul e cum vreau eu...si in plus am acel dar al imaginatiei,astfel inteleg mult mai bine cartile pe care le citesc...Mi-ar place ca toata lumea sa priceapa acest minunat univers al lecturii,dar din pacate unii nu stiu decat semnificatia unor carti"de joc".

Capat de drum...

Ati simtit vreodata ca sunteti la capat de drum,ca nu mai aveti nicio optiune,nimic de facut?Asa ma simt eu in unele momente,cand simt ca nimic nu e cum trebuie,ca tot ce fac este gresit...si nu intotdeauna exista cineva sa ma motiveze,si simt ca sunt singura,ca trec prin viata asta doar ca un obiect material,fara viata,fara nimic de care sa-i pese sau sa-l intereseze.Asa ma simt: goala,pustie...ca si cum toate lucrurile in care credeam au disparut,m-au lasat singura.Poate daca nu ar fi disparut El,cel in care credeam,care ma motiva,nu mai eram asa,aproape ca am devenit o persoana fara suflet,fara un zambet adevarat pe care sa-l afiseze...odata cu disparitia lui a disparut si tot ce aveam bun in mine,golul acela pe care mi l-a lasat in suflet parca nu se mai umple,este un amalgam de sentimente:ura,suferinta,iubire,indignare...rautate.Uneori nu sunt in stare sa ma controlez,incep sa tip,sa acuz,sa mint...urasc persoana ce am devenit de ceva vreme,dar nu stiu cum sa o schimb,mi-ar place sa dispar sa nu mai cauzez suferinta persoanelor la care inca mai tin.Se spune ca viata ar fi plictisitoare daca am avea tot ce ne dorim,daca nu ar exista suferinta....dar daca acestea sunt existente de ce nu e viata frumoasa?De ce ne simtim prizonierii propriei noastre persoane?Oricum vaiata mai este si cum ti-o faci,asta inseamna ca eu mi-am facut-o asa,eu am complicat-o si nu mai stiu cum s-o simplific.

Poezioareeee..:X made by me:P

Si fiindca sunt o "mica poeta" as vrea sa va impartasesc cateva din poezioarele mele:

Daca...

Daca toamna ar venii,
Iar inima mi s-ar racii
Ce s-ar intampla?
Oare eu te voi uita?

Daca noaptea s-ar surpa,
Iar inima mea s-ar ingropa,
Oare dragostea ta va fi alta?

Daca maine voi disparea
Oare rau iti va parea?
Sau ceva iti va atinge inima?

Atatea intrebari fara raspuns,
Care inima mi-u strapuns
Odata cu al toamnei ajuns.

Sunete....

E noapte si e tarziu,
Numele tau deja nu il mai stiu,
Ha-ha!Incerc sa ma mint
Pentru ca sarutul tau il simt.

Il simt si acum pe buze,
Cand copacul se scutura de frunze.
Aud un cantec in surdina,
E cantecul inimii ce suspina.

Suspina,sufera,se zbate,
Asteapta ceasul cel de moarte.
De ce nu dispareti din gandul meu,
Sunete de dor ce-aud mereu?

Zambet...

Pasesc in negura deasa,,
A singuratatii plasa.
Aud si acum surasul
Impreunat cu plansul.

Vad inca zambetul,
Ce-mi alina plansetul,
Dar a disparut odata
Cu inima inodata.

Acel zambet strengaresc,
De care nu puteam sa ma lipsesc,
Si acum imi doresc
Sa imi redea visul ceresc.

Toamna..

Bate vantul...
Frunzele acopera pamantul.
Eu inca mai aud cuvantul,
La care imi zbura ieri gandul.

Nimic din tot ce spun acum,
Nu-mi va deschide un alt drum,
Caci toamna a venit orcum,
Iar a-ntreba nu stie cum.

Sfarsit...

Cand ceasul mortii va ate
Voi fi aici si ma voi zbate,
Sa strig voi vrea,dar in zadar,
Tot voi primii al mortii dar.

Iar tu vei fi atunci plecat,
Poate trist si-ngandurat,
Dar nu vei sti ce s-a-ntamplat
Doar atunci cand eu voi fi plecat.

Durere...

Primeste aces dar maret
Al unui copil ce il credeai istet,
Putea fi al tau mereu
Si nu stiai ca ii e greu.

Plangea cand EA nu te vedea,
Dorul nu ii mai trecea,
Dar TU erai indiferent,
De parca ai fi fost absent.

Asteptare...

Vezi cum orele se scurg,
Iar eu parca ard pe rug.
Te astept aici peste campii,
Te astept,dar stiu ca n-ai sa vii.

Se duce-o ora,doua,trei,
Cad pe pamant frunze de tei,
Te astept aici ingandurata,
Dar va venii a mortii soarta.

As vrea...

As vra sa stii ce simt acum,
Ma simt singura,la capat de drum,
As vrea sa-ti spun tot ce gandesc,
Ca tin la tine si ca te iubesc.

Acum privesc din nou pe fereastra,
Sunt o floare ofilita-n glastra.
Te vad acum parca venid,
Vorbe dulci,d-amor soptind.

Lectura..

Stiti?Stand asa in fata calculatorului incep sa ma plictisesc si am observat ca imi face o mare placere sa citesc romane de dragoste...da..sa simt fiorul acela al misterului...al dragostei .E destul de dragut sa stai s cites o carte buna dar in ultimul timp am citit niste carti care efectiv nu le-am putut lasa din mana(in special carti de Mihail Drumes-un scriitor compex din toate punctele de vedere,dar care are si el un fix: sinuciderea,nu stiu de ce sau pentru ce personajele principale in sfarstul romanului se sinucid din cauza unei iubiri neimplinite,tradate sau mai stiu eu de ce..)...Si nu ii inteleg pe aceia carora daca le spui despre o carte,fiindca habar nu au sau nu au citit o singura carte in viata lor te ironizeaza spunand "Ce carte?De joc?"...pur si simplu nu-i inteleg ..de ce nu simt acea placere pe care ti-o provoaca o carte?Eu,de exemplu imi imaginez acea carte ca pe un film ce se deruleaza in fata ochilor in timp ce citesc...In fine...Imi mai place Eminescu....poeziile sale le-as citi non-stop...(si sa ve spun un secret:F. al meu stie ca ador Eminescu si de fiecare data cand ne intanlim imi recita din el stiind ca imi fac o enorma placere[si mai ziceti voi ca nu e absolut adorabiiilll:X[)..Oricum..da-mi o carte cu subiect romantic si in maxim doua zile o termin! Sunt absolut fascinata!