Ati simtit vreodata ca sunteti la capat de drum,ca nu mai aveti nicio optiune,nimic de facut?Asa ma simt eu in unele momente,cand simt ca nimic nu e cum trebuie,ca tot ce fac este gresit...si nu intotdeauna exista cineva sa ma motiveze,si simt ca sunt singura,ca trec prin viata asta doar ca un obiect material,fara viata,fara nimic de care sa-i pese sau sa-l intereseze.Asa ma simt: goala,pustie...ca si cum toate lucrurile in care credeam au disparut,m-au lasat singura.Poate daca nu ar fi disparut El,cel in care credeam,care ma motiva,nu mai eram asa,aproape ca am devenit o persoana fara suflet,fara un zambet adevarat pe care sa-l afiseze...odata cu disparitia lui a disparut si tot ce aveam bun in mine,golul acela pe care mi l-a lasat in suflet parca nu se mai umple,este un amalgam de sentimente:ura,suferinta,iubire,indignare...rautate.Uneori nu sunt in stare sa ma controlez,incep sa tip,sa acuz,sa mint...urasc persoana ce am devenit de ceva vreme,dar nu stiu cum sa o schimb,mi-ar place sa dispar sa nu mai cauzez suferinta persoanelor la care inca mai tin.Se spune ca viata ar fi plictisitoare daca am avea tot ce ne dorim,daca nu ar exista suferinta....dar daca acestea sunt existente de ce nu e viata frumoasa?De ce ne simtim prizonierii propriei noastre persoane?Oricum vaiata mai este si cum ti-o faci,asta inseamna ca eu mi-am facut-o asa,eu am complicat-o si nu mai stiu cum s-o simplific.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu