FUCK!I`m still yours!

Cand m-ai imbratisat am simtit cum inima lupta sa-mi iasa din piept!Dar nu a iesit,a ramas la locul ei batand cu putere,iar eu pluteam din nou simtind atingerea ta suava si mirosul tau inconfundabil....Eram iar langa tine,te simteam prin fiecare por al trupului meu,mi-am dat seama ca inca iti apartin!

Daca dragostea dispare....

Si daca trebuie sa plec, eu plec

Dar nu uita ca amintirile raman indifirent ce ce-ar urma

Poti sa rupi si pozele, le vei lipii inapoi candva

Dar cel mai rau ma doare faptul ca ma doare inca

Ma doare faptul ca,credeam ca ne iubim si spun ca

Speranta ca te intorci ma tine tare ca o stanca

Mana dreapta o tin in falca, poza ta in mana stanga

Desi stam aproape acum, calea-i lunga

Gandul la tine-mi zboara

Si sper sa si ajunga

Daca te intrebi cumva ce fac mai nou, am pe piept o dunga

M-am operat pe suflet deschis caci rana e adanca.

Daca dragostea dispare,

Viata mea n-are culoare,

Si doare tot mai tare,

Ploua incet…

Apare o intrebare

Se gandeste la mine oare?!

Unde sunt zilele cu soare?

Unde esti tu?

Pain...

Stii?Mi-ar fi placut sa-ti vorbeasca inima, sau macar lacrimile varsate in miez de noapte pentru tine.Dar din pacate ti-am vorbit eu,nu inima sau lacrimile,poate crezi ca ti-am vorbit din "ratiune",din minte,dar ce ti-am spus eu ti-ar fi spus si inima mea,sunetul lacrimilor mele ar fi explicat aceleasi lucruri pe care le-ai auzit din gura mea.Tu ai preferat sa pleci,sa nu-ti pese de suspinul inimii mele,sa nu incerci sa-ti dai seama daca ti-am vorbit cu inima sau cu mintea,ai preferat sa le crezi vorbe goale si sa dispari precum luceafarul la rasaritul soarelui,ai preferat sa-mi lasi inima in mizerie si-n suspin.Ai vrut sa se termine si ai reusit,caci nu mai am forta sa lupt atata timp cat tu ai apucat pe un drum de pe care nu ai de gand sa te intorci,nu mai pot lupta contra morilor de vant,pentru a continua aveam nevoie macar de o speranta,de putina vointa si din partea ta,trebuia sa-mi arati macar putin ca vrei si tu sa fie bine,dar nu a fost asa;chiar daca ai fi vrut nu ai aratat-o,a parut ca tu ai renuntat de tot la speranta de mai bine,ai renuntat la noi,la mine.Poate m-ai crezut egoista,dar egoismul meu se referea la "noi" ca un intreg,nu la mine ca persoana singura,voiam sa-ti fie bine,dar langa mine,nu langa altcineva.Ce sa mai spun?Nu mai am cuvinte sa explic ce simt,doar o operatie pe cord dechis poate ar scoate durerea sau poate doar timpul isi va pune pansamentul pe rana din inima....

Again..

De ce am crezut in tine iarasi,iubire?De ce mi te-ai infatisat ca un demon deghizat in chip de inger?De ce mi-ai furat iarasi mintile si mi le-ai aruncat in pustietate?De ce?

As vrea...

As vrea ca macar pentru o zi sa ma pot desprinde de aceasta lume,sa pot sa ascult soaptele inimii ,sa simt ca norii s-au risipit,acei nori ce acum plutesc deasupra sufletului meu, ce ma sufoca si ma cufunda cu fiecare secunda intr-un ocean de melancolie...As vrea ca macar o ora sa pot sa traiesc ceea ce numesc viata...As vrea ca macar pentru o secunda sa insemn o viata intreaga pentru cineva...As vrea sa invat sa vorbesc prin soaptele inimii,sa simt picatura diminetii alunecandu-mi pe obraz si sa zambesc de dragul celui de langa mine...As vrea sa pot picta cu stele ceea ce simt si sa insir pe portativ note de smarald...As vrea sa adun din intuneric floarea vietii si sa suflu petalele ei in toate sufletele triste de pe pamant... Si cel mai mult as vrea ca macar o data sa pot aprecia ceea ce este cu adevarat important...

Clipe

Nu mi-am propus sa ma indragostesc de tine si ma indoiesc ca tu ai facut asta.Dar in clipa in care ne-am intanlit,era clar ca niciunul dintre noi nu putea sa controleze ceea ce se intampla.Ne-am indragostit in ciuda tuturor deosebirilor si in acel moment s-a nascut ceva unic si sublim.Pentru mine o asemenea dragoste nu exista decat o singura data in viata,si de aceea,fiecare clipa pe care o petrecem impreuna imi ramane vie in memorie.N-o sa uit niciodata nimic legat de aceste clipe.

Ştiu că greşesc...

Ştiu că greşesc, că n-am curaj
Să-ţi spun tot adevărul
Dar mă tem să nu râzi cumva
Când ţi-aş spune c-aş vrea să fiu orice
Orice lucru din preajma ta
Ce te-ar atinge cândva

Ştiu, dar mai sper să-nţelegi
Din tăcerile mele
Cum mă zbat singur nopţi întregi
Să chem somnul ce nu mă vrea
Colindat iar de umbra ta
Ce-o-ntrevăd prin perdele

Dă-mi puterea să-ntrerup tăcerea grea
Ce pune-ntre noi un gând străin
Cu o simplă vorbă ai putea schimba
Toată viaţa mea, toată viaţa mea...

Ştiu, ştiu...
Însă ce folos că ştiu
Dacă încă mi-e teamă
Clipa noastră o simt mereu
Prea devreme sau prea târziu
Şi mă-ntorc trist pe drumul meu
Ce-a rămas din nou pustïu...

Never told you....

Stii?Ma faci sa zambesc cum n-am mai zambit de foarte mult timp,sa simt un strop de fericire,poate "strop" e prea putin spus,dar ma faci sa visez cu ochii deschisi.Credeam ca nu va mai venii aceasta zi,dar iata ca a venit! A venit ziua in care am lasat trecutul in urma cu tot ce implica el,ziua in care ma gandesc la prezent si uneori la viitor.Stiu ca ti-am zis ca e prea devreme sa ne gandim la viitor,dar DA! vreau sa ma gandesc la un viitor cu tine,vreau sa visez ca intr-o zi imi vei spune "Buna dimineata!" si ma vei saruta pe frunte spunandu-mi: "Iubito,este timpul sa te trezesti!".Poate visez prea mult,dar daca nici sa visez n-am dreptul,atunci la ce am dreptul?

Poate...

Uneori ma gandesc ca poate nu sunt suficient de matura,de frumoasa,de inteligenta pentru tine.Dar daca totusi nu am aceste calitati de ce iti mai pierzi timpul cu mine?Oare tu vezi dincolo de ce vad eu?Oare chiar vezi in mine tot ce as vrea eu sa vezi?Oare cand ma atingi simti ca merit,la fel cum simt eu ca meriti tu?Poate ca nu sunt printesa din poveste pe care trebuie sa o saruti pentru a o vrajii,poate ca sunt fata care tinde catre o iubire cu un strop de extraordinar in ea,spre o iubire cu sare si piper...poate sunt doar Eu si tind spre TINE!

Ganduri in miez de noapte...

E tarziu...desi stiu ca esti inca treaz nu indraznesc sa te deranjez,nu indraznesc sa-ti iau din picul de liniste pe care il ai.Stii?Am observat ca miros a tine...si imi dau seama ca miros bine.Ziceam ca nu ma intereseaza unde esti si ce faci,dar cand am vazut ca nu am niciun semn de la tine - m-a durut,nu mult,dar a durut.Ma uit in gol si te vad,nu e dragoste,e doar o speranta la mai bine.Nu e fericire,e doar o iluzie.Caci stiu ca mai devreme sau mai tarziu ma vei dezamagii si voi ramane iar in praful amintirilor,de aceea nu ma agat prea mult de acest vis ce pare real acum,caci imi vor atinge zorii capul,iar aceasta poveste se va sfarsii precum ia valul castelul de nisip de la marginea marii.Dar inca mai am dreptul sa sper,sa visez,sa cred,sa ma prefac ca e bine,sa tind catre absolut,inca mai am dreptul sa fiu Eu!

Real...

Timpul imi demonstreaza inca odata ca daca nu sterge,cel putin diminueaza intensitatea sentimentelor din trecut,a esecurilor,a tuturor lucrurilor ce au avut un rol in viata mea.Azi nu imi mai este dor de o amintire prafuita din biblioteca gandurilor mele,mi-e dor de un lucru real,tangibil,de tine,Tu,cel care stiu ca astepti cu nerabdare sa ma iei de mana si sa-mi arati Paradisul.Daca este ceva corect sau bine...doar timpul ne poate arata! Acum....savurez momentul,iar momentul este dulce si bun!

Imensitate

Mi-e inima pustie

Mi-e sufletul uscat

Pierduta mi-e privirea

Surasul mi-e ciudat.

Mi-e gandul doar la tine

Si zi de zi mai mult

Mi-e teama de-al tau nume

Mi-e frica c-am pierdut.

Privesc in jurul meu

Si-as vrea sa te zaresc

Dar nu mai esti alaturi

Si totusi...te iubesc!

E numai liniste...atat!

O liniste ce doare

Imensitate muta

E clipa care moare!

Lumea mea

Te rog sa nu te superi azi,pe mine

Caci nu am chef de nimeni,nici de tine!

As vrea sa fiu lasata,acum in pace

Sa fac ce vreau!Sa fac ce-mi place!

Nu vreau sa mai aud pe nimeni,cum ma-ntreaba:

-"Dar ce ai tu?De ce esti suparata?"

Nu vreau sa dau,la nimeni,explicatii

Fiindca pe mine nu ma intereseaza ce fac altii!

Nu pot sa cred ca ar interesa pe cineva

Cum o duc eu;Ce fac cu viata mea.

Eu stiu pre bine ca,cine ma intreaba

Vrea un "subiect"-caci nu mai are pe cine sa barfeasca!

M-am saturat sa fiu inconjurata

De oameni falsi:ce vor sa "ma-nteleaga".

Si care vor sa-mi explice ce e "bine"

Pentru familia mea si pentru mine!

Asa ca lasa-ma,te rog sa-ncerc

Din lumea aceasta,o clipa sa evadez...

Sa uit ca e parsiva si marsava

Si vrea- ca ea- sa fiu;vrea sa ma otraveasca!

Dar,n-am s-o las,nici macar sa ma-atinga

Caci eu,am LUMEA MEA,o lume deosebita.

Unde iubirea este imparateasa

Iar frumusetea ii e coroana,o innobileaza!

Peste ani

Priveste o clipa spre trecut...

Sa nu regreti ca-s doar acolo!

Fii multumit!Ai tot ce-ai vrut:

In lumea ta...O viata noua.

Eu,pentru tine,am fost nimicul

Si totodata necesarul...

Vedeai in mine inamicul

cu cu care iti imparteai amarul.

Si cate amintiri ne leaga...

Cu multe clipe de suspine

Un an mai vine,altul pleaca...

Eu,nu mai sunt,de mult,cu tine!

Stiu bine ca regreti acum

Dar,ce-ai pierdut - nu mai gasesti...

Nu am avut un drum comun,

Tu,bani si glorie - iubesti!

Eu te-am iertat,de mult,iubite

Dar,printre lacrimi si suspine

Am dus o viata grea - stii bine!

Motivul? Tu ... Si asprele-ti cuvinte.

Stii ce esti tu?

Esti fructul interzis,papusa din vitrina la care doar visez,prajitura pe care as vrea s-o gust-dar care ingrasa,esti tot ce vreau si nu pot avea,caci tu apartii altcuiva,acea persoana se poate infrupta,juca si te poate gusta cand doreste,insa eu astept ca acel catel de la colt sa-mi arunci o bucata de paine,dar care in sfarsit moare,caci tu uiti complet de existenta sa.Asa ma simt.

Nu te iubesc!

Stau langa tine,te ating,te simt,dar parca ceva lipseste.Ceva esential si stiu ce este chiar daca ma prefac ca totul este bine si frumos,lucrul acela esential ce lipseste este dragostea,sentimentul acela greu de gasit si greu de depasit in momentul in care il ai,il simti in adancul inimii si in strafundul mintii,care este frumos la inceput,dar pe care timpul il face dureros si sfasietor.DA! Nu te iubesc!

Trecutul este ceea ce iti amintesti, iti imaginezi ca iti amintesti, te convingi ca iti amintesti sau te prefaci ca iti amintesti." - Harold Pin

Nu iti spune nimeni ca este usor. Nu iti spune nimeni ca este al naibii de greu. Trebuie sa afli singur. Sa te chinui de unul singur. Sa te lupti cu cel mai mare dusman al tau: TU. Sa scotocesti printre amintiri. Sa revii, iar si iar, asupra unei actiuni pana cand ti se taie respiratia. Sa contrazici cu incapatanare pe acel cineva care iti spune ca timpul vindeca de la sine. Sa ti se usuce sangele de dor. Dor de ce? Cu timpul, aceeasi bruta de timp, dorul tau nu mai are nici macar un obiect –chip fix. Intre timp, in prezent, a imbatranit si el… Sa te convingi ca, de fapt, undeva unde nimeni nu vede si ajunge, acolo da, acolo poate, in acel colt al inimii… tu crezi inca in iubire, cuvant meschin, patetic ce se intampla intotdeauna doar altora.. Sa ti se stranga inima de gestul dureros al unei iubiri care a ales sa plece. Sa bajbai in prezent ca in cel mai negru intuneric, intrebandu-te pentru ce Dumnezeu te afli aici. Chiar asa… Pentru ce? Sa aduci in ochii memoriei un gest pe care l-ai facut mai demult. Pana cand in coltul inimii se strang milioane de pareri de rau. Pe care sa le stergi cu nervi si descurajare. Sa strangi o mie de “daca” la pieptul tau si sa-i strangi in brate ani la rand. Sa-ti sece puterea de a ierta simplu, inocent. Sa cari cu tine zilnic o povara pe umeri si sa te obisnuieste sa traiti impreuna, intr-o chinuita simbioza. Sa cazi prada aceleiasi greseli. Sa lasi sa te raneasca cu aceeasi greseala cu care ai mai fost ranita. Sa lasi trecutul sa iti dicteze prezentul.

Si toate astea ca sa intelegi. DOAR CA SA INTELEGI. Ca sa intelegi ca nu esti tu cea care doreste binele celui pe care l-a iubit, ca era doar o persoana ranita. Ca sa intelegi ca trecutul este un bulgare de zapada pe care, odata ce l-ai rostogolit, nu il mai poti opri. Ca sa intelegi ca meriti speranta, ca e dreptul tau viitorul, ca prezentul este unica ta sansa de a trai ACUM. Ca sa intelegi ca trecutul este mai tacut si de temut dintre pradatorii de suflete. Ca sa intelegi ca cineva care a tras de ate altfel decat ti-ai fi dorit la un moment dat nu a gresit la randul tau. Ca sa stii ca iti poti rascumpara mintea si sufletul in ghearele trecutului… Ca sa… In cate feluri si de cate ori te mai poate rani ceva ce te-a ranit o data? In mii de feluri daca sentimentele nu au fost ingropate niciodata. De mii de ori daca durerile, dezamagirile si remuscarile nu au fost vindecate niciodata.

A te gandi la trecut si a trai in trecut este moarte curata. De fiecare data cand faci asta iti intaresti cate putin convingerea ta in limitarile timpului. Gandindu-te la trecut, mai ales daca acesta iti face rau, inseamna a-ti adauga ani sigur in plus, inseamna a deveni mai vulnerabil si a atrage cu mainile proprii senilitatea.

Iertarea este un lucru ironic. Nu este ironic faptul ca iertand pe cineva te ajuti mai multe pe tine insati decat pe persoana care are nevoie sa fie iertata?... Iertarea iti poate aduce eliberarea si are puterea de a inchide trecutul in spatele tau. Poti merge mai departe cu fruntea sus, fara a te lasa garbovita de povara trecutului. Daca nu poti ierta gestul, actiunea sau comportamentul unei persoana incearca sa ierti persoana. Nu trebuie sa ierti actul. Iarta doar persoana. Este un act personal care te va face sa accepti actul persoanei respective si sa mergi mai departe, eliberandu-te de povara care se afla in interiorul tau. Nu crezi ca se afla in puterea ta? Sigur se afla in puterea ta.

Ceea ce poti face in cazul in care consideri ca ai facut greseli in trecutul tau sau ai luat decizii gresite este sa intelegi ca greselile nu ne definesc niciodata ca persoane. Nu suntem nici greselile noastre trecute, nici greselile noastre prezente. Iar greselile de fapt nu sunt greseli. Sunt doar un efect al alegerii pe care ai luat-o la un moment dat crezand ca este cea mai buna alegere pentru tine, crezand ca este drumul cel mai drept la momentul respectiv.

Ireversibil

Deja suntem in Iulie,o luna ce promite caldura,soare,distractii...sa speram ca nu doar promite.Bacalaureatul a intristat foarte multa lume,bine ca mai am un an in care sa ma pun la punct cu materiile ce se dau la bac si ca nu ma aflu acum printre persoanele ce au dat bacalaureatul acesta blestemat.Simt cum zboara timpul,zilele parca fug cu viteza luminii ce se stinge cand apare noaptea,cum vacanta se duce si inca nu am facut ce mi-am propus.Sper sa am timp sa-mi realizez planurile de vacanta,dar deocamdata viata la tara presupune mai multa agitatie decat am eu nevoie.

Pentru un timp am hotărât să nu te mai iubesc,şi să-ncetez a mă plimba cu tine, de mână, prin gând şi amintiri,intorc clepsidra şi aştept ca firele mărunte de nisip să pună capăt aşteptării mele,pentru un timp...

Prezent

Si acum suntem doi straini cu un trecut comun....

Speram sa fii tu...

Daca cerul imi pare o fereastra spre tine
Daca florile-mi canta, iar tu esti iubit
Daca soarele-mi spune ca totul e bine
Daca inima-mi spune ca esti fericit
Daca stii ce sunt eu cand tu nu esti aproape
Daca poti sa-ntelegi tot ce am e al tau
Daca ochii-mi sunt tristi nu sunt singura-n noapte
Fiindca doar tu existi pentru mine


Speram sa fii tu langa mine
Speram sa-mi asculti inima
Speram sa imi spui ce e bine
Speram sa fii tu dragostea.


Daca tot ce-am visat era doar amagire
Daca tot ce-am speram se pierde in fum
Daca stelele-mi spun sa uit de tine
Cand eu nu pot gasï un alt drum.

Realitate

...m-am trezit...am simtit ca vii...

Dar mi s-a parut...

Eram singura in pat

Cu umbra parfumului tau...

Care inca se simte pe trupul meu..

Si sa il sterg e greu...

Indemn

...Persista, rezista si insista sa crezi
Ca are suflet pentru tine si asta nu poti sa o vezi...

Haina nu-l face pe om!

Cand privim o persoana ii vedem exteriorul,nu?Ii vedem chipul,ochii,zambetul,felul in care paseste,ce poarta,chiar si cum miroase...dar hai sa aruncam si o privire in sufletul acesteia...Putem oare sa facem lucrul acesta?Putem sa ne dam seama ce gandeste?Putem sa ne dam seeama daca dupa acel zambet gingas se ascunde fericire sau tristete?Daca inima ii plange sau ii rade?Daca acea persoana este buna sau rea?Daca sufera sau iubeste?Daca mintea-i rataceste sau daca este-n prezent?Ei bine,NU!Putem doar sa ne inchipuim aceste lucruri,putem sa vedem in acea persoana ceea ce ne dorim noi sa fie,insa ce se ascunde in acel trup,sub acea piele,sub acele haine nu vom afla decat daca vom cunoaste persoana respectiva,defapt doar daca ea ne va da ocazia sa o cunoastem...Dar cum se spune:"O persoana nu ajungi sa o cunosti o viata intreaga!"

Cand se rupe firul de ata al unei relatii de iubire…

….tristetea este atat de reala, de ascutita si de alinatoare incat vrei sa nu te mai desparti niciodata de ea. Sentimentul de vinovatie este atat de puternic incat te lasa fara aer, fara suflu, fara forta de-a putea respira vreodata iubire in preajma altcuiva. Senzatia ca ai pierdut totul este mai infiorator si mai secatuit de speranta decat gandul ca ai putea sa-ti revii vreodata. Certitudinea ca ai dat totul din tine si ca nu o sa mai poti oferi niciodata nimic este un criminal nemilos care incet, incet iti otraveste gandurile. Dezamagirea… nu cred ca o poate exprima cineva in cuvinte. E mai tare si mai sufocanta decat orice urma de iubire care a existat vreodata. O simti cum urca (de ce nu coboara niciodata?...) pana in poalele unghiilor. Pulseaza si macina incet si sigur, iar si iar, ca un ciocan care iti gaseste punctul slab in poalele creierilor… Fricile nu te mai bantuie pentru ca te simti ca o marfa amorfa de carne si oase care se misca mecanic in virtutea unor legi neintelese ale universului. Iar fiecare pas pe care il faci de una singura intr-o lume devenita dintr-o data straina ti se pare o drama... iar ceea ce ti s-a intamplat o tragedie...

…mainile tale strang alte maini, trupul tau se pierde necunoscut intr-o multime de oameni care traverseaza strada. Zambesti… Este zambetul tau. Poate plangi… Sunt lacrimile tale. Poate razi… Este rasul tau. Poate undeva, intr-un colt de minte, se naste gandul unei sperante. Poate… Intuitia ta de om e dornica sa se convinga. Intinzi degetele si iti cercetezi fata. Da, sunt lacrimile tale. Da, e rasul tau. Dar unde esti TU printre toate astea? Degetele mainii tale aluneca apoi usor spre inima. E speranta ta pe care o stergi disperat cu varful manecii si o alungi ca pe un gand ireal de frumos, groaznic de imposibil. E prea dornica sa fie adevarata ca sa nu o ucizi definitiv. Si fiecare pas pe care il faci inainte, incercand sa iti faci curaj sa mergi din nou prin lume, te duce departe de tot ceea ce ti-ai dorit vreodata. In acel loc in care ajungi, Marele Loc, dai peste o mare infundatura. Si unde este drumul tau in lumea aceasta? …inima iti este atat de sfasiata ca nu poate decat sa tipe prin lacrimi. Iar in unele cazuri si lacrimile amutesc si nu mai au cuvinte sa spuna ceva. Este cel mai greu cand durerea este surda. Amintirile sunt atat de actuale incat le privesti in toti oamenii din jurul tau. Minutele sunt apasare impietrita, orele par eterne momente de durere, zilele un neant in care vrei sa te evapori incet si sigur. Timpul e o rana adanca care iti mananca trupul si iti chinuie fiecare celula vie din trup. Placerea gustului si a vietii se scurge din tine picatura cu picatura. Somnul iti devine refugiu... asta daca ai curajul sa te refugiezi in amintirile nebune si iubite care te viziteaza in miez de noapte sub forme de vise…. Dorinta de a face ceva pentru tine, ORICE, se evapora. Existenta iti devine indiferenta, atat de indiferenta incat tot ceea ce se intampla in jurul tau nu te poate salva de la a fi absenta. Scopul… nu il mai vezi… nu te mai intereseaza. Iti doresti doar… stii ce iti doresti dar acest lucru este atat de imposibil, irealizabil... Il constientizezi pana in panzele albe… asa ca nu iti mai doresti nimic. Trupul te chinuie si el la un loc cu sufletul. Simte frig, racoare, durere prin fiecare por si intinde neputincios mana dupa o imbratisare cunoscuta, dupa o prezenta care ii era familiara si draga… Si ceea ce este cu adevarat rau este atunci cand aceasta durere persista si nu prezinta nici cel mai mic indiciu ca intr-o buna zi ar putea pur si simplu sa dispara...

Te urasc!

Te urasc pentru ca destinul a lucrat pentru a se ne intalni intr-un moment de neliniste din viata mea ….. te urasc pentru ca m-ai cucerit cu blandetea, cu calmitatea si linistea care o transmiteai in jur, te urasc pentru ca ai stiut sa ma faci sa-mi orientez gandurile catre ce e interzis si m-ai facut sa-mi doresc mai mult de atat.

Te urasc pentru ca nu te-ai dat inapoi cand am visat sa te cunosc in profunzime, te urasc pentru ca m-ai facut sa vibrez in prezenta ta si ai stiut sa ma farmeci cu muzica naturii ce ne invaluia, cu privirea si zambetul carcotas, te urasc ca ai intrat in jocul meu si ai jucat mai bine ca mine, te urasc ca mi-ai adus la viata trairi pe care le credeam de mult uitate si m-ai facut sa-mi pierd mintile in preajma ta, te urasc pentru toate gandurile si asteptarile in neliste, te urasc pentru fiecare tresarire la auzul telefonului si pentru fiecare mesaj nou, te urasc pentru fluturasii din stomac cand iti auzeam vocea.

Te urasc pentru clipele eterne daruite in noptile reci si pline de necunoscut, te urasc pentru ca nu mi-am dorit nimic altceva decat sa te simt, sa-ti simt respiratia tremurand si sufletul aproape, te urasc pentru toate acele sentimente care mi-au inundat sufletul si apoi mi l-au distrus, te urasc ca ai stiut sa fii un domn si sa ma tratezi ca o femeie adevarata, te urasc pentru tandretea si sarmul care m-au cucerit, te urasc pentru zambetul de dimineata si dansul din seara, te urasc pentru imbratisarile tandre si sarutarile pasionale …

Te urasc pentru clipa de despartire si durerea ce a urmat, te urasc pentru fiecare lacrima cazuta in noptile tarzii si pentru fiecare neliniste continua, te urasc ca mi-ai furat gandurile si m-ai facut sa uit de scopul in viata, te urasc pentru ca nu-mi doresc nimic altceva decat sa stiu ca esti acolo si te gandesti la mine, te urasc pentru ca nu stii daca destinul ne va mai aduce vreodata impreuna, te urasc pentru ca nu stiu ce simti, pentru ca nu stiu daca m-ai uitat sau daca am contat…… te urasc pentru sperantele desarte si pentru tacerea ta.

Te urasc pentru ca soarele nu mai lumineaza ca altadata si luna pare chiar mai trista ca mine, iar stelele nu-ti mai indeplinesc dorintele, te urasc pentru toate lucrurile si locurile care aduc aminte de tine si pentru aceasta stare de goliciune care imi intuneca inima….

Te urasc pentru ca nu pot spune ce simt pentru tine, te urasc pentru ca nu vreau sa-ti cer mai mult decat o clipa de nebunie, te urasc pentru ca nu pot spune ca …. te iubesc.

Pentru urmatoarele lucruri...

As vrea sa-ti multumesc pentru urmatoarele lucruri: m-ai invatat sa iubesc,sa simt,sa respir,sa traiesc,sa visez,sa ating,sa sarut,sa merg,sa rad,sa mangai,sa vad in tine un sprijin,ca ai fost motivatia mea,ca ma trezeam zambind cu gandul la tine,ca nu dormeam noptile cu gandul ca te vad a doua zi,ca imi dadeai putere sa trec orice obstacol,ca langa tine viata nu era niciodata plictisitoare,amara sau grea,ca alaturi de tine puteam muta muntii din loc(asa de puternica ma faceai sa ma simt),ca un soare intr-o zi geroasa insemna prea putin in comparatie cu zambetul tau strengar,ca atingerea ta lua si cea mai mare durere din sufletul meu,ca nu-mi pasa de nimeni daca stiam ca tu esti acolo sa ma aperi,ca mai invatat sa-mi placa parfumul tau mai mult decat imi place parfumul unui trandafir,ca mi-ai demonstrat ca Eminescu e mic copil in comparatie cu tine,ca m-ai invatat ca nimeni nu e mai important ca mine in lumea asta,ca m-ai incurajat sa lupt pentru idealurile mele,ca o imbratisare de-a ta ardea mai rau decat soarele-n august,ca simteam fluturi cand ma sarutai,ca un "Noapte buna!" de la tine ma trimitea-n lumea ingerasilor instantaneu,cu zambetul pe buze.

Te voi purta mereu in gand
Iti multzumesc si pentru atat
Pentru putinele clipe frumoase
Pentru amitirile ramase.

Si acum la sfarsit sa-ti spun ca te urasc pentru urmatoarele lucruri: ca m-ai parasit cand aveam mai mare nevoie de tine,ca m-ai facut sa vars un ocean de lacrimi,ca mi-ai infipt un cutit in inima cand nu ma asteptam,ca nu ai crezut in mine,ca mi-ai intors spatele si ai plecat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,ca lumea mea se scufunda-n intuneric,ca m-ai transformat intr-o fiinta rece,incapabila de vre-un sentiment,ca te-am vazut cu ea,ca ai sarutat-o,ca ai imbratisat-o,desi stiai ca ma omori,ca viata mea nu mai are nici-un rost fara tine,ca nu mai am de ce sa ma trezesc dimineata,ca ma doare sa te vad si sa nu te pot atinge,ca sufar cand ma gandesc ca poate esti cu ea,ca noaptea nu pot dormii,ca mi-e frig,ca urasc,ca am o gaura-n piept.

Praf...

Stau uneori si ma gandesc de ce nu mai vad nimic bun in orice,de ce surasul unui copil nu mai ma bucura,de ce nu zambesc din orice prostie,de ce nu mai simt fericire cand o raza de soare imi atinge obrazul,de ce nu mai ma face o pereche de indragostiti sa visez cu ochii deschisi,de ce nu mai ma face o atingere involuntara sa tresar,de ce ploaia ma face sa plang,de ce pozele nu-mi mai vorbesc,de ce ma supar din orice prostie,de ce rosesc cand aud numele lui,de ce nu mai sunt atenta la ce se intampla in jurul meu,de ce cand inchid ochii il vad,de ce uneori am impresia ca-l aud,de ce ma urmareste in vise,de ce-i aud pasii in urma mea,de ce luna imi mai spune o poveste cu noi,de ce minutele mi se par ore,de ce ascult melodii triste,de ce 2/3 cuvinte cuvinte sunt despre el,de ce privesc spre casa lui~sperand sa-i vad chipul~,de ce?Pentru ca a disparut din viatza mea lasand in urma praf,un praf in care calc in fiecare minut,care traieste prin mine,praful amintirilor!

Nu te mai vreau,dar...

De ce spun ca te urasc, cand de fapt te iubesc inexplicabil de mult... De ce ma mint diminetile si imi spun ca nu te mai vreau, ca nu te-as ierta daca azi mi-ai cere sa fim din nou impreuna? Stiu bine ca asta imi doresc. Si tu stii. Ca inca te iubesc.

De ce nu pot alunga sentimentul acesta atat de apasator, atat de rar intalnit... caci e cumplit sa simti pentru o persoana ura fiindca acum e cu altcineva si un dor imens pentru ca o doresti din nou cu tine. Cine poate sa intelega? Cine poate sa ma inteleaga?

Tu poti? Ar trebui, fiindca despre tine e vorba, despre tine... acel nepasator, crud si rece. De TINE e vorba, iubitul meu, caci m-ai otravit... si acum nu pot sa ma vindec, nu exista tratament si nici baiat pentru a putea sa ma vindece de pasiunea acestea nebuna din sufletul meu.

In viata mea ai fost intotdeauna ca o bautura rara in colectia asta de vinuri ieftine. Ai fost totul pentru mine, dar asta n-ai inteles TU, niciodata...

Crezi ca mi-e bine sa te stiu cu alta? Crezi ca pot sa-mi refac viata pe care tu ai marcat-o atat de nepasator? Eram definitiv a ta, te iubeam cu fiecare participa din corpul meu, ti-am iertat orice, mi-am deschis sufletul in fata ta... dar ai plecat, m-ai facut sa zbor atat de sus, ca dintr-o data sa-mi tai toata aceasta euforie si sa cad de la o inaltime atat de mare? Ce suflet ai putut sa ai in TINE, cand eu m-am zdrobit?

Ma urasc pentru ca inca te iubesc in ciuda a cate mi-ai facut, ma urasc pentru ca n-as putea sa rezist [o stiu] si cu siguranta ti-as zice DA pentru a doua oara. Nu pot sa ma iert pentru ca te astept... atat de nerabdatoare ca maine sa vii la mine, sa ma saruti... sa ma inveti din nou sa traiesc asa cum am trait atunci... Astept ca eu, sa fiu definitiv a ta... Insa doar astept...

Inca reusesc sa tin capul sus in fata ta, reusesc sa fiu tare... dar stiu ca la orice atingere voi ceda slabiciunii mele.

Stiu ca n-ai sa te mai intorci si mi-e groaza, imi vine sa urlu, sa tip... dar tac si inghit.

Mi-e frica sa ies doar de teama de a nu te intalni. Mi-e frica de mine caci te iubesc si nu-ti pot rezista. In ciuda atator chestii, tu ai viata ta acum... si oricat ti-as scrie, orice as FACE, tu nu mai te intorci... Te astept zadarnic.

Sper ca totusi ai sa revii... daca nu la mine, macar in visele mele... macar sa fiu multumita caci undeva tot esti prezent si vei fi INTOTDEAUNA in viata mea!

Poezii de dragoste:x

Mihai Eminescu

Iubind in taina

Iubind în taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.

Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.

Pe langa plopii fără sot

Pe langa plopii fără sot
Adesea am trecut;
Mă cunosteau vecinii toti-
Tu nu mai cunoscut.

La geamul tau ce stralucea
Privii atât de des;
O lume toata-ntelegea-
Tu nu mai inteles.

De cate ori am asteptat
O soapta de raspuns!
O zi din viata să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O ora să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O ora, si să mor.

Dandu-mi din ochiul tau senin
O raza dinadins,
In calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trait în veci de veci
Si randuri de vieti,
Cu ale tale brate reci
Inmarmureai maret,

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zane ce strabat
Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi pagani
Si plini de suferinti,
Ce mi-i lasara din batrani
Părintii din părinti.

Azi nici macar îmi pare rău
Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristeta capul tau
Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor
La umbra si la port,
Si te privesc nepasator
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfant,
Si noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pământ.

Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.

Departe sunt de tine

Departe sunt de tine si singur lângă foc,
Petrec în minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,
Ca sunt batrân ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redesteptind în fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste în feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramiie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,
Să uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...
Voi fi batrân si singur, vei fi murit de mult!



Lasă-ţi lumea...

Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.

Vin' cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.

Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.

Părul tău ţi se desprinde
Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.

Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rarişte de fag.

Îi răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.

Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş.

Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.

Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Şi visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.

De-al tău chip el se pătrunde,
Ca oglinda îl alege -
Ce priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se-nţelege.

Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.

E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiţi
Şi suntem atât de singuri
Şi atât de fericiţi!

Numai luna printre ceaţă
Varsă apelor văpaie,
Şi te află strânsă-n braţe,
Dulce dragoste bălaie.

Şi dacă...

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

Te urasc!

Te urasc! De ce? E simplu...m-ai facut sa te iubesc si acum ...si acum ce? Acum ma arunci la cos ca si cum as fi un nimeni,o persoana de care nu-ti pasa..aaa am uitat:chiar asta sunt! Lasa ca "persoana" asta e un nou "eu",o persoana rea,rece,fara inima,un "eu" care nu l-ai mai vazut pana acum...si un "eu" care nu-ti va place. Am fost prea buna,nu?ni-ni-ni si na-na-na...acum nu mai sunt...si stii ce? putin imi pasa ce crezi!'A murit" fetita care plangea cand o dadeai la o parte... Cand vei face cunostinta cu noul "eu" iti vei dorii sa fiu cum am fost...dar ghici ce?:va fi prea tarziu!Si nu mai ma intereseaza,poti sa ai femei cu suta,dar nu uita un lucru: niciuna nu te va iubii asa!

Pleaca....

De ce nu dispari?De ce nu pleci cu amintiri cu tot?Pleaca! vreau sa te uit,sa-ti uit atingerea,zambetul,sarutul,vreau sa uit tot ce are legatura cu tine,dar nu pot.De ce nu pot?De ce ma bantui si noaptea-n vis?De ce cand te vad parca se aprinde o scanteie-n mine,o dorinta pe care nu o pot stapani?De-as putea sa controlez ce simt pentru tine,de-as avea puterea sa te privesc indiferenta...ar fi mult mai bine,cum spuneai tu "pentru mine".Cum sa fac sa mi te scot din minte? Cum sa trec pe langa tine si sa zambesc indiferent? Cum sa invat sa nu mai fiu doar a ta? Cum sa-mi invat inima sa mai iubesca pe altcineva? Cum sa-mi fur inapoi jumatatea de inima ce-ti apartine? Cum sa mai privesc in viitor cand stiu ca nu te include? Cum sa mai respir fara tine?Invata-ma sa fac aceste lucruri ca eu sunt un "copil", 'un copil" ce-l crezi incapabil sa simta ceva,un copil a carui mangaiere iti placea candva.

Carpe diem!

De ce vedem intotdeauna partea intunecata? Ar fi bine sa vedem in orice lucru gresit si partea buna... e drept ca e mai greu de observat,dar totusi in orice lucru exista o parte buna,o parte greu sesizabila dar totusi prezenta.Cum ar fi ca toata lumea sa vada de exemplu intr-o despartire un nou inceput,nu un motiv de tristete permanenta,intr-un esec o noua incercare a vietii,intr-o munca grea folosul pe care il aduce aceasta? Ar fi viata mult mai usor de parcurs si tristetile ar mai disparea.Ar fi bine sa ne gandim ca dupa noaptea asta intunecata va apare o noua zi insorita,o zi cu multe oportunitati si sute de reusite pe diferite planuri.In viata totul se completeaza,de exemplu un esec pe plan sentimental poate fi completat de o reusita pe planul profesional,astfel daca suntem optimisti lucrurile se pot ameliora si pe celalalt plan.Zambeste cand crezi ca totul este pierdut si vei vedea ca lucrurile pot lua o intorsatura buna,poate aparea o cale pe care in timp ce stateai posomorat nu o vedeai.Razi,glumeste,iubeste,iarta,spera,lupta,doreste,viseaza,traieste intens fiecare sentiment,bucura-te de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima si atunci vei observa ca viata este frumasa oricum ar fi ea.Carpe diem!

Gelozia...

Cred ca am avut cu totii momente de gelozie,momente in care prin minte ne trec tot felul de imagini cu persoana iubita in ipostaze compromitatoare si simtim cum gelozia ne "roade" sufletul,ne mistuie interiorul.Gelozia este o boala grea,ceva de care nu scapam foarte usor,dar care trebuie sa invatam sa o controlam.O persoana geloasa actioneaza impulsiv,fara a se gandi la consecinte.Chiar daca persona ce ne este alaturi ne arata dragoste si loialitate noi tindem sa vedem in fiecare gest,privire,intarziere ceva suspect,ceva ce ne face sa ne gandim ca acea persoana ne greseste,ne tradeaza increderea.O persoana geloasa este tot timpul suspicioasa,iar o mica intarziere poate face ca aceasta gelozie sa creasca.Gelozia uneori poate fi provocata si de catre persoana iubita,asa ca trebuie sa ne gandim de doua ori inainte sa facem un gest,sa spunem o vorba,deoarece persoana de langa noi poate percepe asta altfel decat noi sugeram si se poate ajunge la certuri interminabile,violenta fizica si verbala,etc. .Aceasta neincredere poate duce la o ruptura mare in relatia a doua persoane,o ruptura care uneori nu mai poate fi reparata.Nu zice nimeni ca nu este bine sa fim si gelosi,dar pana la o anumita limita,daca depasim acea limita se poate pierde tot ce s-a cladit in timp,pentru totdeauna.Asa ca ganditi-va de doua ori inainte sa va manifestati gelozia!

Dilema...

Si uite cum uneori ne aducem aminte sa mai citim cate-o carte....Vorbeam la telefon cu prietena mea cea mai buna si mi-a zis sa-i aduc si ei "Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi",o carte pe care am inceput-o,dar pe care nu am reusit s-o termin.Prima parte mi-a placut foarte mult dar cand am ajuns la partea cu razboiul parca tot farmecul i-a disparut,si iata-ma iarasi azi cu 'minunata"carte in mana.
"Iubirea mea vine aci si ea,ca o stafie a pacatului."-Oare ce a vrut sa spuna autorul cu aceste cuvinte?Tot stau si ma gandesc daca se referea la cantecul anterior:
"Sub fereastra casei mele
Trece-un stol de randunele,
Nu e stol de randunele,
Ci sunt dragostele mele
Care m-am iubit cu ele",
ce reprezinta o iubire din iubirile trecute ce reinvie anumite sentimente de tristete si melancolie,sau pur si simplu "stafia pacatului" este considerata acea iubire pura,dar care lasa un gol imens in piept.Cu totii cred ca avem de-a face cu aceasta"stafie a pacatului" la un moment dat in viata noastra,o 'stafie" ce continua sa apara din cand in cand tulburandu-ne gandurile.

feelings...

Stii cum e sa fie ger afara iar in suflet sa fie cald?E un sentiment extrem de frumos,ceva mai greu de explicat.Cand te gandesti ca totul e pierdut,si astepti sa cada intunericul peste tine apare acea scanteie,scanteia ce declanseaza focul,un foc ce deocamdata este intretinut si care nu da semne ca se va stinge prea curand.E incredibil cum imaginea chipului unei persoane te poate face sa zambesti si pret de cateva secunde sa fii cu capul in nori.E incredibil cum o atingere iti alunga toata tristetea si durerea.Imi era frica sa te vad fiindca nu stiam cum voi reactiona,dar acum mi-am dat seama ca defapt imi era frica de ceea ce simt,de cat de bine stiu sa ma controlez.Nu stiu sa ma controlez,m-am lasat iarasi prada sarutarilor tale fierbinti,atingerii tale suave,respiratiei tale calde...esti drogul de care sunt dependenta,dar de care incerc sa ma las...esti o ploaie racoritoare in vara fierbinte,esti adierea calda de primavara...esti tot ce isi poate dorii o persoana.

Profund...

Azi am vazut ceva ce m-a durut profund.Am simtit cum un pumnal imi strapunge inima,cum mi se opreste respiratia si cum minte mi-o ia la goana.E un sentiment ce greu se simte dar si cand il simti iti doresti sa dispara.In secundele ce au urmat un val de lacrimi mi-au acoperit fata si nu am stiut daca visez sau e adevarat.Nu stiam cum sa-mi opresc aceste diamante ce curgeau fara incetare.Pentru o clipa a simtit ca vreau sa dispar,sa nu il fi cunoscut vreodata si nu mai fiu nevoita sa simt toata aceasta durere.Oare in cazul meu nu intervine acea uitare de care vorbeam in postarea anterioara? Oare EL nu este o persoana nesemnificativa pentru mine? Ar trebui sa ma chinui mai mult,sa am mai multa vointa,dar cand cred ca in sfarsit am trecut peste se intampla ceva ce imi da planurile peste cap.Imi doream sa vad acel"ceva" cu inima rece...fara sa-m pese...dar imi pasa,imi pasa mai mult decat credeam...

A uita...

Uitarea este un proces pe care cu totii il efectuam la un momentdat,din motive cunoscute sau mai putin cunoscute."A uita" in DEX inseamna :a pierde din memorie (momentan sau totdeauna), a nu-şi (mai) aduce aminte, a nu (mai) ţine minte.Putem da uitarii anumite lucruri din dorinta de a suporta mai usor anumite dureri,sufletesti sau fizice; putem uita anumite prsoane care ne-au facut sa suferim sau persoane pe care pur si simplu nu le-am mai vazut.
Cu toţii uităm: locul unde ne-am pus cheile, să plătim cablul sau chiar ziua de naştere a iubitului/iubitei. Ni se pare ceva absolut normal să nu ne amintim ce am făcut vara trecută sau chipul unui prieten din copilărie.
Nu ,binenteles ca nu uiti tot!Orice se poate intampla in viata ta, evenimente care te marcheaza ,daca le uiti inseamna ca sunt nesemnificative ,ceea ce nu uiti te face sa treci de multe ori prin viata mai greu ,dar inveti din ce ti s-a intamplat...daca spui ca ierti nu inseamna ca trebuie sa si uiti ;da intr-un fel e bine sa uitam si astfel nu ne-ar complica viata, dar asa cum putem sa invatam?Gandeste-te cate evenimente crude s-au intamplat pe acest pamant:razboaie ,accidente nucleare ,crime ,etc.Daca noi am uita aceste fapte cum am putea evolua?deci a uita inseamna indiferenta.

Schimbari...

Si a mai trecut o zi...o zi dureroasa dar totusi placuta!O zi in care numai speranta ma tine in viata,seperanta ca intr-o zi totul va fi bine,ia durerea se va sfarsi.Am noroc ca am langa mine cei mai buni prieteni,prieteni care intotdeauna au un cuvant bun sa-mi spuna,prieteni care ma motiveaza si care imi dau speranta sa merg mai departe,sa trec peste calvarul numit depresie.Cred ca daca nu ar fi ei m-as cufunda intr-un intuneric profund...intr-o lume plina de ura si durere,o lume in care soarele apare doar daca-l desenez pe perete.Stii?puteai sa faci sa nu mai ma doara atat,sa nu simt ce simt acum,dar degeaba dau vina pe tine,tu nu ai facut decat sa fii o parte din mine si acum mi-e greu sa ma detasez ce ceva ce ieri parea a forma impreuna cu mine un intreg.E ca si cum cineva ar renunta la o particica din inima sau din ficat! Nu poti trai cu usurinta fara acea particica.E timpul sa fac ceva schimbari...e timpul sa-mi iau viata cu adevarat in propriile brate,a venit vremea sa fac ceva sa-mi fie si mie bine,sa nu mai ma gandesc doar la persoanele din jurul meu!Se anunta schimbari importante.

De ce?

De ce nu este nimic usor?De ce totul trebuie sa para atat de greu? De ce parca ne luptam cu morile de vant cand vrem sa facem ceva,dar parca nu avem vointa necesara pentru a face acel lucru?De ce trebuie sa trecem peste toate obstacolele pentru ca la sfarsit sa ne luptam cu noi insine?De ce se complica totul cand credeai ca este simplu? De ce apare acel "cineva" cand credeai ca nu mai este nimeni? De ce apar norii cand crezi ca soarele va stapanii pamantul? De ce curge o lacrima cand crezi ca esti fericit? De ce te impiedici de o piatra cand sari "bolovanul" cel mare? De ce putem zambii cand suntem tristi si nu putem sta posomorati cand suntem fericiti? De ce apare noapte intunecata cand credeai ca exista doar ziua alba si luminoasa?De ce iubim cand stim ca vom suferi?De ce pamantul este rotund si nu este patrat?De ce nu se face primavara cu o floare?de ce o vorba buna face mai mult ca 100 rele? De ce acum poti fi bun iar in 2 secunde rau?De ce nu privim in viitor ci ne hranim din trecut?De ce vrem sa murim cand putem trai o viata lunga si frumoasa?De ce?

Speranta...

Stau uneori si ma gandesc ca poate e mai bine ca s-a intamplat asa,e mai bine ca totul s-a terminat inainte sa capete proportii mai mari.Stii?Findca te iubesc te las sa pleci,te las sa-ti cauti fericirea in alta parte,chiar daca ma doare ca fericirea te nu am fost eu.Trebuie sa ma multumesc cu faptul ca tu esti fericit si zambesti poate cum imi zambeai mie candva,cu zambetul tau minunat care place tuturor,iar daca tu esti fericit voi fi si eu fericita.Sper sa gasesc puterea de a trece peste,de a uita toate clipele cu tine,de a-mi cladi un alt viitor,un viitor in care tu nu mai existi.Sunt sceptica in privinta asta,deoarece simt ca totul se prabuseste in loc sa se cladeasca,simt ca viata ma apasa mai rau ca la inceput.Dar totusi mai simt ca undeva,candva viata mi se va schimba iar tu vei ramane doar o amintire prafuita-n cartea vietii mele,o persoana a carei amintire in viitor imi va face chipul sa zambeasca si careia nu-i port ranchiuna.Vei fi doar o persoana pe care am IUBIT-o!