Stau uneori si ma gandesc ca poate e mai bine ca s-a intamplat asa,e mai bine ca totul s-a terminat inainte sa capete proportii mai mari.Stii?Findca te iubesc te las sa pleci,te las sa-ti cauti fericirea in alta parte,chiar daca ma doare ca fericirea te nu am fost eu.Trebuie sa ma multumesc cu faptul ca tu esti fericit si zambesti poate cum imi zambeai mie candva,cu zambetul tau minunat care place tuturor,iar daca tu esti fericit voi fi si eu fericita.Sper sa gasesc puterea de a trece peste,de a uita toate clipele cu tine,de a-mi cladi un alt viitor,un viitor in care tu nu mai existi.Sunt sceptica in privinta asta,deoarece simt ca totul se prabuseste in loc sa se cladeasca,simt ca viata ma apasa mai rau ca la inceput.Dar totusi mai simt ca undeva,candva viata mi se va schimba iar tu vei ramane doar o amintire prafuita-n cartea vietii mele,o persoana a carei amintire in viitor imi va face chipul sa zambeasca si careia nu-i port ranchiuna.Vei fi doar o persoana pe care am IUBIT-o!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu