Stau uneori si ma gandesc de ce nu mai vad nimic bun in orice,de ce surasul unui copil nu mai ma bucura,de ce nu zambesc din orice prostie,de ce nu mai simt fericire cand o raza de soare imi atinge obrazul,de ce nu mai ma face o pereche de indragostiti sa visez cu ochii deschisi,de ce nu mai ma face o atingere involuntara sa tresar,de ce ploaia ma face sa plang,de ce pozele nu-mi mai vorbesc,de ce ma supar din orice prostie,de ce rosesc cand aud numele lui,de ce nu mai sunt atenta la ce se intampla in jurul meu,de ce cand inchid ochii il vad,de ce uneori am impresia ca-l aud,de ce ma urmareste in vise,de ce-i aud pasii in urma mea,de ce luna imi mai spune o poveste cu noi,de ce minutele mi se par ore,de ce ascult melodii triste,de ce 2/3 cuvinte cuvinte sunt despre el,de ce privesc spre casa lui~sperand sa-i vad chipul~,de ce?Pentru ca a disparut din viatza mea lasand in urma praf,un praf in care calc in fiecare minut,care traieste prin mine,praful amintirilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu