Trecutul este ceea ce iti amintesti, iti imaginezi ca iti amintesti, te convingi ca iti amintesti sau te prefaci ca iti amintesti." - Harold Pin

Nu iti spune nimeni ca este usor. Nu iti spune nimeni ca este al naibii de greu. Trebuie sa afli singur. Sa te chinui de unul singur. Sa te lupti cu cel mai mare dusman al tau: TU. Sa scotocesti printre amintiri. Sa revii, iar si iar, asupra unei actiuni pana cand ti se taie respiratia. Sa contrazici cu incapatanare pe acel cineva care iti spune ca timpul vindeca de la sine. Sa ti se usuce sangele de dor. Dor de ce? Cu timpul, aceeasi bruta de timp, dorul tau nu mai are nici macar un obiect –chip fix. Intre timp, in prezent, a imbatranit si el… Sa te convingi ca, de fapt, undeva unde nimeni nu vede si ajunge, acolo da, acolo poate, in acel colt al inimii… tu crezi inca in iubire, cuvant meschin, patetic ce se intampla intotdeauna doar altora.. Sa ti se stranga inima de gestul dureros al unei iubiri care a ales sa plece. Sa bajbai in prezent ca in cel mai negru intuneric, intrebandu-te pentru ce Dumnezeu te afli aici. Chiar asa… Pentru ce? Sa aduci in ochii memoriei un gest pe care l-ai facut mai demult. Pana cand in coltul inimii se strang milioane de pareri de rau. Pe care sa le stergi cu nervi si descurajare. Sa strangi o mie de “daca” la pieptul tau si sa-i strangi in brate ani la rand. Sa-ti sece puterea de a ierta simplu, inocent. Sa cari cu tine zilnic o povara pe umeri si sa te obisnuieste sa traiti impreuna, intr-o chinuita simbioza. Sa cazi prada aceleiasi greseli. Sa lasi sa te raneasca cu aceeasi greseala cu care ai mai fost ranita. Sa lasi trecutul sa iti dicteze prezentul.

Si toate astea ca sa intelegi. DOAR CA SA INTELEGI. Ca sa intelegi ca nu esti tu cea care doreste binele celui pe care l-a iubit, ca era doar o persoana ranita. Ca sa intelegi ca trecutul este un bulgare de zapada pe care, odata ce l-ai rostogolit, nu il mai poti opri. Ca sa intelegi ca meriti speranta, ca e dreptul tau viitorul, ca prezentul este unica ta sansa de a trai ACUM. Ca sa intelegi ca trecutul este mai tacut si de temut dintre pradatorii de suflete. Ca sa intelegi ca cineva care a tras de ate altfel decat ti-ai fi dorit la un moment dat nu a gresit la randul tau. Ca sa stii ca iti poti rascumpara mintea si sufletul in ghearele trecutului… Ca sa… In cate feluri si de cate ori te mai poate rani ceva ce te-a ranit o data? In mii de feluri daca sentimentele nu au fost ingropate niciodata. De mii de ori daca durerile, dezamagirile si remuscarile nu au fost vindecate niciodata.

A te gandi la trecut si a trai in trecut este moarte curata. De fiecare data cand faci asta iti intaresti cate putin convingerea ta in limitarile timpului. Gandindu-te la trecut, mai ales daca acesta iti face rau, inseamna a-ti adauga ani sigur in plus, inseamna a deveni mai vulnerabil si a atrage cu mainile proprii senilitatea.

Iertarea este un lucru ironic. Nu este ironic faptul ca iertand pe cineva te ajuti mai multe pe tine insati decat pe persoana care are nevoie sa fie iertata?... Iertarea iti poate aduce eliberarea si are puterea de a inchide trecutul in spatele tau. Poti merge mai departe cu fruntea sus, fara a te lasa garbovita de povara trecutului. Daca nu poti ierta gestul, actiunea sau comportamentul unei persoana incearca sa ierti persoana. Nu trebuie sa ierti actul. Iarta doar persoana. Este un act personal care te va face sa accepti actul persoanei respective si sa mergi mai departe, eliberandu-te de povara care se afla in interiorul tau. Nu crezi ca se afla in puterea ta? Sigur se afla in puterea ta.

Ceea ce poti face in cazul in care consideri ca ai facut greseli in trecutul tau sau ai luat decizii gresite este sa intelegi ca greselile nu ne definesc niciodata ca persoane. Nu suntem nici greselile noastre trecute, nici greselile noastre prezente. Iar greselile de fapt nu sunt greseli. Sunt doar un efect al alegerii pe care ai luat-o la un moment dat crezand ca este cea mai buna alegere pentru tine, crezand ca este drumul cel mai drept la momentul respectiv.