As vrea ca macar pentru o zi sa ma pot desprinde de aceasta lume,sa pot sa ascult soaptele inimii ,sa simt ca norii s-au risipit,acei nori ce acum plutesc deasupra sufletului meu, ce ma sufoca si ma cufunda cu fiecare secunda intr-un ocean de melancolie...As vrea ca macar o ora sa pot sa traiesc ceea ce numesc viata...As vrea ca macar pentru o secunda sa insemn o viata intreaga pentru cineva...As vrea sa invat sa vorbesc prin soaptele inimii,sa simt picatura diminetii alunecandu-mi pe obraz si sa zambesc de dragul celui de langa mine...As vrea sa pot picta cu stele ceea ce simt si sa insir pe portativ note de smarald...As vrea sa adun din intuneric floarea vietii si sa suflu petalele ei in toate sufletele triste de pe pamant... Si cel mai mult as vrea ca macar o data sa pot aprecia ceea ce este cu adevarat important... |
miercuri, 28 septembrie 2011
As vrea...
duminică, 18 septembrie 2011
Clipe
Nu mi-am propus sa ma indragostesc de tine si ma indoiesc ca tu ai facut asta.Dar in clipa in care ne-am intanlit,era clar ca niciunul dintre noi nu putea sa controleze ceea ce se intampla.Ne-am indragostit in ciuda tuturor deosebirilor si in acel moment s-a nascut ceva unic si sublim.Pentru mine o asemenea dragoste nu exista decat o singura data in viata,si de aceea,fiecare clipa pe care o petrecem impreuna imi ramane vie in memorie.N-o sa uit niciodata nimic legat de aceste clipe.
duminică, 11 septembrie 2011
Ştiu că greşesc...
Ştiu că greşesc, că n-am curaj
Să-ţi spun tot adevărul
Dar mă tem să nu râzi cumva
Când ţi-aş spune c-aş vrea să fiu orice
Orice lucru din preajma ta
Ce te-ar atinge cândva
Ştiu, dar mai sper să-nţelegi
Din tăcerile mele
Cum mă zbat singur nopţi întregi
Să chem somnul ce nu mă vrea
Colindat iar de umbra ta
Ce-o-ntrevăd prin perdele
Dă-mi puterea să-ntrerup tăcerea grea
Ce pune-ntre noi un gând străin
Cu o simplă vorbă ai putea schimba
Toată viaţa mea, toată viaţa mea...
Ştiu, ştiu...
Însă ce folos că ştiu
Dacă încă mi-e teamă
Clipa noastră o simt mereu
Prea devreme sau prea târziu
Şi mă-ntorc trist pe drumul meu
Ce-a rămas din nou pustïu...
Să-ţi spun tot adevărul
Dar mă tem să nu râzi cumva
Când ţi-aş spune c-aş vrea să fiu orice
Orice lucru din preajma ta
Ce te-ar atinge cândva
Ştiu, dar mai sper să-nţelegi
Din tăcerile mele
Cum mă zbat singur nopţi întregi
Să chem somnul ce nu mă vrea
Colindat iar de umbra ta
Ce-o-ntrevăd prin perdele
Dă-mi puterea să-ntrerup tăcerea grea
Ce pune-ntre noi un gând străin
Cu o simplă vorbă ai putea schimba
Toată viaţa mea, toată viaţa mea...
Ştiu, ştiu...
Însă ce folos că ştiu
Dacă încă mi-e teamă
Clipa noastră o simt mereu
Prea devreme sau prea târziu
Şi mă-ntorc trist pe drumul meu
Ce-a rămas din nou pustïu...
joi, 8 septembrie 2011
Never told you....

Stii?Ma faci sa zambesc cum n-am mai zambit de foarte mult timp,sa simt un strop de fericire,poate "strop" e prea putin spus,dar ma faci sa visez cu ochii deschisi.Credeam ca nu va mai venii aceasta zi,dar iata ca a venit! A venit ziua in care am lasat trecutul in urma cu tot ce implica el,ziua in care ma gandesc la prezent si uneori la viitor.Stiu ca ti-am zis ca e prea devreme sa ne gandim la viitor,dar DA! vreau sa ma gandesc la un viitor cu tine,vreau sa visez ca intr-o zi imi vei spune "Buna dimineata!" si ma vei saruta pe frunte spunandu-mi: "Iubito,este timpul sa te trezesti!".Poate visez prea mult,dar daca nici sa visez n-am dreptul,atunci la ce am dreptul?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


