Din nou....

Nu am mai scris de mult ceva,dar a venit timpul sa-mi eliberez memoria.Sunt atatea lucruri ce au ramas nespuse,o perioada destul de lunga de viata.Cateodata imi doresc sa se opreasca timpul in loc si sa vad lucrurile altfel,sa vad unde am gresit,unde am procedat corect si cum trebuiau facute lucrurile.Nu am nicio  realizare,nimic de care sa fiu mandra,am lasat in urma decat pareri de rau si mii de lucruri neterminate.Il cunoscusem pe "el" si am crezut ca viata poate fi si "roz",dar nu a fost asa,toata lumea era impotriva lui,a noastra,trebuia sa se termine,era inevitabil,nimeni nu ne voia impreuna,nici macar persoanele de la care asteptam sprijin.Parea totul perfect pana cand totul a inceput sa se naruie.Flacara de la inceput a inceput sa se stinga treptat. As mintii daca as spune ca nu mai ma gandesc la el,din cand in cand(mai mereu) imi zboara gandul la clipele in care il tineam in brate,"atat de strans,ca lumea rea sa nu-l inhate" si stiu ca nu as fi renuntat la el,indiferent cum era: mincinos sau infidel,dar...DA! exista un "dar.." nu a mai tinut de mine,a renuntat,am renuntat.Se pare ca totusi era prea mare lupta ca sa poata tine piept,a preferat sa "iasa" decat sa ramana in viata mea,si a iesit. A stiut sa puna "." cand inima poate-i cerea "," . Si asta a fost. Am ramas dezamagita fiindca il credeam special,dar nu...are aceasi platitudine masculina. Mi-e dor,dar imi va trece. In viata toate trec, doar ca noi nu le lasam sa treaca,mai tinem de ele, nelasand viata sa-si urmeze cursul firesc.

Iti caut...

Iti caut privirea in mii si mii de stele, ...
iti caut sarutul in mii si mii de petale......
Iti caut suflarea, in adierea vantului......
Iti caut atingerea in razele calde de soare.....
Te caut......
Imi lipsesti...

Si ai plecat..

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

  Asa se plange inima mea acum,as fi vrut sa ramai,dar nu puteai ramane doar de dragul meu,ai atatea ce te astepta acolo,atatea oportunitati,atatea lucruri bune care te vor inveselii si care stiu sigur ca te vor face cel mai fericit om de pe pamant. Eu am ramas aici,cu gandul ca nu ma vei uita asa usor,si ca ultimele mele lacrimi te-au facut sa vezi  ce am simtit in acel moment si cat a insemnat pentru mine "ultima noapte".
  Daca ti-as spune ca acum NU plang,as mintii...inca imi curg acele lacrimi pe obraz,auzinduse doar  sunetul cand ating tastatura si o stinsa melodie de fundal,Da,melodia aceea din vioara pe care eu o adoram si acum parca canta doar ca sa-mi tina companie,ca tu m-ai lasat singura.
    Ultimul minut cu tine a fost pentru mine foc,nu ti-as fi dat drumul,dar trebuia sa plec,deja iti aratasem ca ma doare,dar nu mai conta nimic in cel moment,eram noi doi,noi care,regretam ca nu ne vom mai vede pentru o perioada nedeterminata de timp,sau asa cred..ca regretam amandoi.
    Nu-mi plac despartirile,dar nu voiam nici sa pleci fara un ultim sarut.Te-am sarutat si mi-au luat buzele foc.Vapaia lor inca arde mocnit in mine.Astept clipa revenirii,scanteia din ochii tai,surasul  tau pervers si sexy in acelasi timp.Te astept pe tine!
   Si DA..deja imi lipsesti,numai gandul ca deja la ora asta(3:00 p.m) esti in afara tarii ma sperie si ma infricoseaza.
   Astept primele vesti de la tine...si sa revii cat mai curand.

Scriu...

Scriu cât să-mi hrănesc sufletul
Nu vreau să mi-l aud cum plânge
Şi ca să-i potolesc scâncetul
Înmoi cuvintele în sânge !

Mai scriu să-mi liniştesc inima
Frântă mereu... de oboseală,
Ignorând permanent patima
Ca astăzi să uite de boală !

Şi scriu să-mi liniştesc dragostea
Să stea pe vecie cu mine,
Infinitul să-l afle pe-o stea
Pierdută, frumoasă, ca tine.

Iar dacă cineva m-a citi
Şi-şi va dori hrană de suflet,
Va înţelege totul, va şti
Suspinu-i bucată de plânset.

Ganduri in miez de zi.

Am atatea ganduri ce pot fi scrise,
Atatea idealuri,dar multe usi inchise.

Nimic.

Promisiuni si acelasi minciuni,
Lucruri care dor spuse prea usor.
Mi'e dor chiar daca n'am ajutor
Ma intorc catre cer si strig: nu mor!'
Sunt singura ce mereu te'a iubit,
Ca doi copii amandoi am gresit.

Sfarsit.

As putea sta in fata tastaturii ore in sir fara sa-ti zic ceva. Te vad online,si ce-i cu asta? Tu esti acolo,in fotoliu,in fata pc-ului,nu zici nimic,de ce as zice eu ceva?De ce sa fiu eu cea care incepe o conversatie fara rost? Tu esti cel care de la inceput nu ai crezut in noi,tu esti cel care a fost rece,stai putin!....nu te acuz numai pe tine,e si vina mea,nu trebuia sa vad si sa cred atat in relatia noastra..."Relatie"....ce cuvant mare. Macar de ar fi insemnat si pentru tine ce insemna pentru mine..."Insemna"...fiindca acum nu mai inseamna nimic,ai renuntat prea usor,asta ma facut sa vad cat conta pentru tine.E frig...afara dar si in sufletul meu,poate ca este si mai frig,dar poate acea raza de soare ce incearca sa incalzeasca pamantul ma va incalzii si pe mine.