Nu am mai scris de mult ceva,dar a venit timpul sa-mi eliberez memoria.Sunt atatea lucruri ce au ramas nespuse,o perioada destul de lunga de viata.Cateodata imi doresc sa se opreasca timpul in loc si sa vad lucrurile altfel,sa vad unde am gresit,unde am procedat corect si cum trebuiau facute lucrurile.Nu am nicio realizare,nimic de care sa fiu mandra,am lasat in urma decat pareri de rau si mii de lucruri neterminate.Il cunoscusem pe "el" si am crezut ca viata poate fi si "roz",dar nu a fost asa,toata lumea era impotriva lui,a noastra,trebuia sa se termine,era inevitabil,nimeni nu ne voia impreuna,nici macar persoanele de la care asteptam sprijin.Parea totul perfect pana cand totul a inceput sa se naruie.Flacara de la inceput a inceput sa se stinga treptat. As mintii daca as spune ca nu mai ma gandesc la el,din cand in cand(mai mereu) imi zboara gandul la clipele in care il tineam in brate,"atat de strans,ca lumea rea sa nu-l inhate" si stiu ca nu as fi renuntat la el,indiferent cum era: mincinos sau infidel,dar...DA! exista un "dar.." nu a mai tinut de mine,a renuntat,am renuntat.Se pare ca totusi era prea mare lupta ca sa poata tine piept,a preferat sa "iasa" decat sa ramana in viata mea,si a iesit. A stiut sa puna "." cand inima poate-i cerea "," . Si asta a fost. Am ramas dezamagita fiindca il credeam special,dar nu...are aceasi platitudine masculina. Mi-e dor,dar imi va trece. In viata toate trec, doar ca noi nu le lasam sa treaca,mai tinem de ele, nelasand viata sa-si urmeze cursul firesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu