AnoNim

Nimic nu va mai fi la fel, nu fiinca nu am ocazia, ci fiindca nu vreau sa mai ma intorc din drum...Am ales sa fie asa, asta mi-a dorit.. Mi-am dorit sa fiu singura, incerc sa explic in fiecare zi sa explic cine sunt, cum sunt... dar pare ca nimeni nu ma asculta.. nimanui nu-i pasa cu adevarat cine sunt sau ce simt... deja m-am obisnuit ca nimanui sa nu-i pese. Uneori, in zorii zilei privesc pe fereastra si parca nu-mi dau seama unde ma aflu si cand am ajuns aici...privesc ,si parca sunt o straina chiar si pentru mine, parca nici eu nu mai ma recunosc catodata... oare cand m-am schimbat asa?

Ganduri de dimineata

E 8 dimineata, as spune prea devreme sa am inspiratie pentru ceva anume....Simt cum trece timpul fara macar a intreba,doar lasa urme care par tot el a le vindeca. Cineva mi-a spus ca sunt egoista, ca ma gandesc doar la mine, ca aud doar ce imi convine, ca nu-mi pasa decat sa-mi fie mie bine,oare este chiar asa? Oare chiar asta sunt? Nu cred ca asta sunt eu, poate am momente cand tot ce conteaza pentru mine este zambetul tau, fericirea de pe chipul tau si chiar daca astfel de momente sunt rare,crede-ma ca simt fericirea ta cu aceeasi intensitate de parca ar fi a mea. Dar oare fericirea mea o simte cineva? Simte cineva cand mi-e teama, cand sunt suparata, cand vreau sa tip? Nu cred...ca poate as simtii...

Scrum

Ce rost are sa ai in viata libertatea de a alege, de a face ce vrei cand nu ai cu cine sa o impartasesti? Ce rost are sa zambesti, dar sa stii ca zambetul tau nu lumineaza fata cuiva? Am momente cand as vrea sa urlu, sa tip, sa plang, sa sparg...dar chiar si asa, nu m-ar auzi nimeni, probabil doar niste vecini deranjati de galagia provocata. Mi-e dor de o imbratisare sincera, de un sincer "va fi bine", de un sincer "te iubesc" venit din partea persoanelor la care tin. Mi-e dor.... dar doar atat. Toate aceste lucruri s-au prefacut in scrum...si iata-ma iarasi singura pe drum, singura ...asteptand parca o minune.

Fericire

Nu am mai scris de ceva timp....poate fiindca nu am avut ceva important de spus...dar acum...ai aparut tu...tu cel care imi luminezi chiar si cea mai intunecata zi...tu cel care cand te strang in brate simt ca lumea e a mea si ca as vrea sa se opreasca timpul in loc...sa existam doar noi doi ...noi ca un intreg. Mi-e frica ,dar sunt gata sa iti daruiesc intreaga mea fiinta si sufletul...ai grija de ele . Te rog!?

Draga inima...