marți, 12 august 2014
Scrum
Ce rost are sa ai in viata libertatea de a alege, de a face ce vrei cand nu ai cu cine sa o impartasesti? Ce rost are sa zambesti, dar sa stii ca zambetul tau nu lumineaza fata cuiva? Am momente cand as vrea sa urlu, sa tip, sa plang, sa sparg...dar chiar si asa, nu m-ar auzi nimeni, probabil doar niste vecini deranjati de galagia provocata. Mi-e dor de o imbratisare sincera, de un sincer "va fi bine", de un sincer "te iubesc" venit din partea persoanelor la care tin. Mi-e dor.... dar doar atat. Toate aceste lucruri s-au prefacut in scrum...si iata-ma iarasi singura pe drum, singura ...asteptand parca o minune.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu