Intotdeuna mi-am dorit sa am darul povestirii....intotdeauna m-am dorit sa pot expima ceea ce simt si ce gandesc...in ultimul timp viata m-a pus in niste situatii care mai de care mai interesante, m-a facut sa ma intreb cine sunt eu cu adevarat in raport cu ce mi se intampla, inca nu am gasit raspunsul exact la aceasta intrebare, dar inca-l caut...
Ceea ce stiu cu adevarat este ca orice actione are o rectiune, unele actiuni m-au facut fericita, altele m-au facut sa nu dorm noaptea, altele m-au lasat cu contul gol...dar din toate am invatat, sau cel putin asa sper. Am citit intr-o carte ca fiecare greseala facuta te aduce mai aproape de adevar si ca defapt raul este o iluzie. Dar ma intreb uneori cat mai trebuie sa gresesc sa ajung la adevar? Sau oare este adevarul fiecarei situatii? Exista oare un adevar suprem? Adevarul suprem se spene ca e dragostea...iubirea neconditionata fata de orice/oricine...fata de toata creatia aceasta minunata numita viata. Ar trebui sa ne amintim cu totii de asta cand cadem in intunericul sufletului...ca asta ar putea fi lumina de la capatul tunelului. Si sa nu uit esentialul, sper ca intr-o zi sa pot scrie cu amanunte tot ceea ce am trait,si invatat delungul acestei vieti.
..pentru..tine!
luni, 2 decembrie 2019
duminică, 16 septembrie 2018
Happiness
Cine credea ca voi scrie ceva dupa atata timp😊Dar scriu, si scriu cu veselie in glas si in suflet. Am prins din nou viata, am din nou culoare in obraji, si sufletul imi canta. Am aflat in sfarsit ce este iubirea. Am aflat ce inseamna sa te iubeasca cineva din interiorul fiintei sale si sa daruiasca tot ce are mai bun si mai pur in interior. Am invatat...d-abia acum.
miercuri, 2 decembrie 2015
End
Si a venit Decembrie... sunt in tara iubirii... Ce ironie a sortii...in tara iubirii fara un strop de iubire. Uneori as vrea sa fug si sa o iau de la capat... si stiu ca voi avea curajul necesar in curand sa fac si pasul asta. M-am saturat sa alerg dupa o iluzie, dupa o dragoste inexistenta, dupa un om care nu va fi al meu cu adevarat niciodata. Nu regret nimic, asa a fost sa fie... sa te gasesc, sa te iubesc si acum trebuie sa ma opresc. Trebuie sa imi opresc gandurile ce imi zboara spre tine, tremuratul trupului cand te simte, bataile accelerate ale inimii cand iti aude vocea. Trebuie sa iti dau "DELETE" din minte si suflet. Trebuie sa te scot ca si cand nu ai fi existat vreodata. Sa sterg tot ce ai insemnat...tot ce am facut pentru tine. Sa uit cat de imorala am fost din cauza ta. Sa te iert... defapt sa ma iert pe mine, ca tu nu ai nicio vina... vina este a mea ca am sperat la lucruri imposibile... (defapt nu imposibile, ca erau realizabile daca si tu ma iubeai... ), am visat cu ochii deschisi la o viata cu tine, viata pe care daca stau sa ma gandesc mai bine nu mi-o mai doresc nici daca te pui in genunchi si imi spui ca ma iubesti. Nu as vrea sa ocup un loc in care nu m-as simtii bine. De ce? Doar pentru titlul de "nevasta"? Niciodata! Daca vreodata ma voi casatorii, ma voi casatorii cu cineva care ma iubeste,ma respecta, ma asculta, imi da siguranta...cu un barbat care va sti sa fie al unei singure femei...nu cu barbatul tuturor, dar al niciuneia in acelasi timp.
vineri, 6 noiembrie 2015
Optimism
E tarziu...e ora 3 a.m.,afara este ceata de o tai cu cutitul. Mi-am adus aminte sa mai scriu (aproape uitasem). Sunt o visatoare...visez la ziua in care toate lucrurile se vor rezolva si viata mea va lua o intorsatura normala. Cateodata imi pierd speranta, dar imi aduc aminte ca mai sunt oameni care imi sunt alaturi si care ma incurajeaza sa imi urmez visele si ca sunt o persoana puternica, care poate depasii price. Fiecare zi trece mai greu...dar invat sa am rabare. E greu cu rabdarea la mine...fiindca sunt genul care vrea totul si repede daca se poate. Dar usor,usor se vor rezolva toate. Sunt optimista...macar asta mi-a mai ramas :OPTIMISMUL.
marți, 4 noiembrie 2014
AnoNim
Nimic nu va mai fi la fel, nu fiinca nu am ocazia, ci fiindca nu vreau sa mai ma intorc din drum...Am ales sa fie asa, asta mi-a dorit.. Mi-am dorit sa fiu singura, incerc sa explic in fiecare zi sa explic cine sunt, cum sunt... dar pare ca nimeni nu ma asculta.. nimanui nu-i pasa cu adevarat cine sunt sau ce simt... deja m-am obisnuit ca nimanui sa nu-i pese. Uneori, in zorii zilei privesc pe fereastra si parca nu-mi dau seama unde ma aflu si cand am ajuns aici...privesc ,si parca sunt o straina chiar si pentru mine, parca nici eu nu mai ma recunosc catodata... oare cand m-am schimbat asa?
vineri, 10 octombrie 2014
Ganduri de dimineata
E 8 dimineata, as spune prea devreme sa am inspiratie pentru ceva anume....Simt cum trece timpul fara macar a intreba,doar lasa urme care par tot el a le vindeca. Cineva mi-a spus ca sunt egoista, ca ma gandesc doar la mine, ca aud doar ce imi convine, ca nu-mi pasa decat sa-mi fie mie bine,oare este chiar asa? Oare chiar asta sunt? Nu cred ca asta sunt eu, poate am momente cand tot ce conteaza pentru mine este zambetul tau, fericirea de pe chipul tau si chiar daca astfel de momente sunt rare,crede-ma ca simt fericirea ta cu aceeasi intensitate de parca ar fi a mea. Dar oare fericirea mea o simte cineva? Simte cineva cand mi-e teama, cand sunt suparata, cand vreau sa tip? Nu cred...ca poate as simtii...
marți, 12 august 2014
Scrum
Ce rost are sa ai in viata libertatea de a alege, de a face ce vrei cand nu ai cu cine sa o impartasesti? Ce rost are sa zambesti, dar sa stii ca zambetul tau nu lumineaza fata cuiva? Am momente cand as vrea sa urlu, sa tip, sa plang, sa sparg...dar chiar si asa, nu m-ar auzi nimeni, probabil doar niste vecini deranjati de galagia provocata. Mi-e dor de o imbratisare sincera, de un sincer "va fi bine", de un sincer "te iubesc" venit din partea persoanelor la care tin. Mi-e dor.... dar doar atat. Toate aceste lucruri s-au prefacut in scrum...si iata-ma iarasi singura pe drum, singura ...asteptand parca o minune.
duminică, 16 martie 2014
Fericire
Nu am mai scris de ceva timp....poate fiindca nu am avut ceva important de spus...dar acum...ai aparut tu...tu cel care imi luminezi chiar si cea mai intunecata zi...tu cel care cand te strang in brate simt ca lumea e a mea si ca as vrea sa se opreasca timpul in loc...sa existam doar noi doi ...noi ca un intreg. Mi-e frica ,dar sunt gata sa iti daruiesc intreaga mea fiinta si sufletul...ai grija de ele . Te rog!?
sâmbătă, 1 februarie 2014
sâmbătă, 30 noiembrie 2013
Ultima zi de toamna
Este o dimineata superba de noiembrie...defapt ultima din aceasta luna. Parca simt mirosul iernii,mirosul de brad si de cozonac aburind proaspat iesit din cuptor. Singurul lucru ce lipseste este zapada, dar cred ca in curand iarna isi va arunca patura alba si pufoasa peste noi, facandu-ne sa visam la o lume mai buna si mai vesela.
sâmbătă, 16 noiembrie 2013
Mesaje
Cateodata,cand nu iti mai ramane nimic de facut...sau cui sa-i spui o vorba,singurul lucru care-ti trece prin minte este sa scrii...Sa-ti scrii poveste sperand ca intr-o zi cineva o va citii si va intelege ce era in sufletul tau in acele momente. Dar..-intotdeauna exista un "dar"- oare o persoana poate citii in mesajele tale printre randuri?Poate simtii bataile inimii in momentul in care tu scrii ceva? Poate simtii lacrimile care-ti curg pe obraji in momentul in care spui ceva ce te doare? Nu, nu poate simtii sau vedea ce vezi tu in acele momente...nu poate simtii durerea sau fericirea pe care tu o emani scriind...el/ea poate doar sa-si imagineze,asta doar daca isi doreste cu adevarat sa stie ce simti in acel moment. Poti scrie un mesaj respingator...dar in spatele caruia se afla o inima sfasiata si care nu-si dorea sa-ti spuna acele cuvinte,dar asta a vrut sa te faca sa intelegi. Nimic nu este cum credem. Datorita imaginatiei si a multor intelesuri ale limbii putem vede ce dorim,sa credem ce vrem....mintea intotdeauna are un liber arbitru si niciodata nu vom sti cu adevarat ce simte o persoana atunci cand scrie ceva. Asa cum "sunt bine" este o minciuna universala,fiindca nu toti avem curajul sa spunem ce simtim cu adevarat,asa nici in mesaje nu putem spune exact ce simtim...lasand destinatarul mesajului sa inteleaga ce vrea....Sa-si imagineze reactia noastra in mii de feluri...si poate cine stie poate chiar isi da seama de ce simtim atunci.
vineri, 27 septembrie 2013
9 luni
E tarziu....sau cel putin asa mi se pare mie acum...si cand spun"tarziu" ma refer ca ora, nu ca timp....Timp as putea spune ca este devreme...prea devreme sa spun clar ce simt in legatura cu noi.As putea spune ca te iubesc...dar este relativ...iubesc la tine exact atatea lucruri pe care le urasc. Iubesc si urasc in acelasi timp comportamentul tau copilaresc, dar cred ca tu esti ce am acum nevoie...doar tu imi faci inima sa tresara .Chiar daca ma superi stii sa ma impaci si cred ca este cel mai important lucru din lume.Cu toate astea azi este ziua noastra....ziua in care facem 9 luni.La multe luni...ani,noua!?
luni, 22 aprilie 2013
New ...
Incep sa scriu..nu stiu exact la ce ma gandesc in momentul asta...poate la casa,la ai mei...poate la el...sau poate la ce voi face de acum inainte.Un lucru este sigur: a inceput un nou capitol pentru mine,am lasat in urma persoane,sentimente...am inceput sa ma gandesc si la mine...sa fiu putin egoista; poate daca ramaneam era mai bine...sau poate nu,cert este ca acum sunt aici si nu acolo...cert este ca simt ca imi va fi mai bine...iar daca el e langa mine pana la "the end" este tot ce conteaza...defapt nu mai imi pasa de nimeni acum...el este singurul care mai imi atinge partea sentimentala..latura aceea care este ascunsa undeva in adancul meu..o latura de care nu ma asteptam sa se mai atinga vreodata cineva. Sa vedem pe ce drumuri mai ma poarta soarta!Hai sa ne scriem singuri povestea!
marți, 21 august 2012
Din nou....
Nu am mai scris de mult ceva,dar a venit timpul sa-mi eliberez memoria.Sunt atatea lucruri ce au ramas nespuse,o perioada destul de lunga de viata.Cateodata imi doresc sa se opreasca timpul in loc si sa vad lucrurile altfel,sa vad unde am gresit,unde am procedat corect si cum trebuiau facute lucrurile.Nu am nicio realizare,nimic de care sa fiu mandra,am lasat in urma decat pareri de rau si mii de lucruri neterminate.Il cunoscusem pe "el" si am crezut ca viata poate fi si "roz",dar nu a fost asa,toata lumea era impotriva lui,a noastra,trebuia sa se termine,era inevitabil,nimeni nu ne voia impreuna,nici macar persoanele de la care asteptam sprijin.Parea totul perfect pana cand totul a inceput sa se naruie.Flacara de la inceput a inceput sa se stinga treptat. As mintii daca as spune ca nu mai ma gandesc la el,din cand in cand(mai mereu) imi zboara gandul la clipele in care il tineam in brate,"atat de strans,ca lumea rea sa nu-l inhate" si stiu ca nu as fi renuntat la el,indiferent cum era: mincinos sau infidel,dar...DA! exista un "dar.." nu a mai tinut de mine,a renuntat,am renuntat.Se pare ca totusi era prea mare lupta ca sa poata tine piept,a preferat sa "iasa" decat sa ramana in viata mea,si a iesit. A stiut sa puna "." cand inima poate-i cerea "," . Si asta a fost. Am ramas dezamagita fiindca il credeam special,dar nu...are aceasi platitudine masculina. Mi-e dor,dar imi va trece. In viata toate trec, doar ca noi nu le lasam sa treaca,mai tinem de ele, nelasand viata sa-si urmeze cursul firesc.
vineri, 30 martie 2012
Iti caut...
Iti caut privirea in mii si mii de stele, ...
iti caut sarutul in mii si mii de petale......
Iti caut suflarea, in adierea vantului......
Iti caut atingerea in razele calde de soare.....
Te caut......
Imi lipsesti...
sâmbătă, 24 martie 2012
Si ai plecat..
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Asa se plange inima mea acum,as fi vrut sa ramai,dar nu puteai ramane doar de dragul meu,ai atatea ce te astepta acolo,atatea oportunitati,atatea lucruri bune care te vor inveselii si care stiu sigur ca te vor face cel mai fericit om de pe pamant. Eu am ramas aici,cu gandul ca nu ma vei uita asa usor,si ca ultimele mele lacrimi te-au facut sa vezi ce am simtit in acel moment si cat a insemnat pentru mine "ultima noapte".
Daca ti-as spune ca acum NU plang,as mintii...inca imi curg acele lacrimi pe obraz,auzinduse doar sunetul cand ating tastatura si o stinsa melodie de fundal,Da,melodia aceea din vioara pe care eu o adoram si acum parca canta doar ca sa-mi tina companie,ca tu m-ai lasat singura.
Ultimul minut cu tine a fost pentru mine foc,nu ti-as fi dat drumul,dar trebuia sa plec,deja iti aratasem ca ma doare,dar nu mai conta nimic in cel moment,eram noi doi,noi care,regretam ca nu ne vom mai vede pentru o perioada nedeterminata de timp,sau asa cred..ca regretam amandoi.
Nu-mi plac despartirile,dar nu voiam nici sa pleci fara un ultim sarut.Te-am sarutat si mi-au luat buzele foc.Vapaia lor inca arde mocnit in mine.Astept clipa revenirii,scanteia din ochii tai,surasul tau pervers si sexy in acelasi timp.Te astept pe tine!
Si DA..deja imi lipsesti,numai gandul ca deja la ora asta(3:00 p.m) esti in afara tarii ma sperie si ma infricoseaza.
Astept primele vesti de la tine...si sa revii cat mai curand.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Asa se plange inima mea acum,as fi vrut sa ramai,dar nu puteai ramane doar de dragul meu,ai atatea ce te astepta acolo,atatea oportunitati,atatea lucruri bune care te vor inveselii si care stiu sigur ca te vor face cel mai fericit om de pe pamant. Eu am ramas aici,cu gandul ca nu ma vei uita asa usor,si ca ultimele mele lacrimi te-au facut sa vezi ce am simtit in acel moment si cat a insemnat pentru mine "ultima noapte".
Daca ti-as spune ca acum NU plang,as mintii...inca imi curg acele lacrimi pe obraz,auzinduse doar sunetul cand ating tastatura si o stinsa melodie de fundal,Da,melodia aceea din vioara pe care eu o adoram si acum parca canta doar ca sa-mi tina companie,ca tu m-ai lasat singura.Ultimul minut cu tine a fost pentru mine foc,nu ti-as fi dat drumul,dar trebuia sa plec,deja iti aratasem ca ma doare,dar nu mai conta nimic in cel moment,eram noi doi,noi care,regretam ca nu ne vom mai vede pentru o perioada nedeterminata de timp,sau asa cred..ca regretam amandoi.
Nu-mi plac despartirile,dar nu voiam nici sa pleci fara un ultim sarut.Te-am sarutat si mi-au luat buzele foc.Vapaia lor inca arde mocnit in mine.Astept clipa revenirii,scanteia din ochii tai,surasul tau pervers si sexy in acelasi timp.Te astept pe tine!
Si DA..deja imi lipsesti,numai gandul ca deja la ora asta(3:00 p.m) esti in afara tarii ma sperie si ma infricoseaza.
Astept primele vesti de la tine...si sa revii cat mai curand.
luni, 5 martie 2012
Scriu...
Scriu cât să-mi hrănesc sufletul
Nu vreau să mi-l aud cum plânge
Şi ca să-i potolesc scâncetul
Înmoi cuvintele în sânge !
Mai scriu să-mi liniştesc inima
Frântă mereu... de oboseală,
Ignorând permanent patima
Ca astăzi să uite de boală !
Şi scriu să-mi liniştesc dragostea
Să stea pe vecie cu mine,
Infinitul să-l afle pe-o stea
Pierdută, frumoasă, ca tine.
Iar dacă cineva m-a citi
Şi-şi va dori hrană de suflet,
Va înţelege totul, va şti
Suspinu-i bucată de plânset.
Nu vreau să mi-l aud cum plânge
Şi ca să-i potolesc scâncetul
Înmoi cuvintele în sânge !
Mai scriu să-mi liniştesc inima
Frântă mereu... de oboseală,
Ignorând permanent patima
Ca astăzi să uite de boală !
Şi scriu să-mi liniştesc dragostea
Să stea pe vecie cu mine,
Infinitul să-l afle pe-o stea
Pierdută, frumoasă, ca tine.
Iar dacă cineva m-a citi
Şi-şi va dori hrană de suflet,
Va înţelege totul, va şti
Suspinu-i bucată de plânset.
miercuri, 22 februarie 2012
joi, 26 ianuarie 2012
Nimic.
Promisiuni si acelasi minciuni,
Lucruri care dor spuse prea usor.
Mi'e dor chiar daca n'am ajutor
Ma intorc catre cer si strig: nu mor!'
Sunt singura ce mereu te'a iubit,
Ca doi copii amandoi am gresit.
Lucruri care dor spuse prea usor.
Mi'e dor chiar daca n'am ajutor
Ma intorc catre cer si strig: nu mor!'
Sunt singura ce mereu te'a iubit,
Ca doi copii amandoi am gresit.
luni, 9 ianuarie 2012
Sfarsit.
As putea sta in fata tastaturii ore in sir fara sa-ti zic ceva. Te vad online,si ce-i cu asta? Tu esti acolo,in fotoliu,in fata pc-ului,nu zici nimic,de ce as zice eu ceva?De ce sa fiu eu cea care incepe o conversatie fara rost? Tu esti cel care de la inceput nu ai crezut in noi,tu esti cel care a fost rece,stai putin!....nu te acuz numai pe tine,e si vina mea,nu trebuia sa vad si sa cred atat in relatia noastra..."Relatie"....ce cuvant mare. Macar de ar fi insemnat si pentru tine ce insemna pentru mine..."Insemna"...fiindca acum nu mai inseamna nimic,ai renuntat prea usor,asta ma facut sa vad cat conta pentru tine.E frig...afara dar si in sufletul meu,poate ca este si mai frig,dar poate acea raza de soare ce incearca sa incalzeasca pamantul ma va incalzii si pe mine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







