Cand se rupe firul de ata al unei relatii de iubire…

….tristetea este atat de reala, de ascutita si de alinatoare incat vrei sa nu te mai desparti niciodata de ea. Sentimentul de vinovatie este atat de puternic incat te lasa fara aer, fara suflu, fara forta de-a putea respira vreodata iubire in preajma altcuiva. Senzatia ca ai pierdut totul este mai infiorator si mai secatuit de speranta decat gandul ca ai putea sa-ti revii vreodata. Certitudinea ca ai dat totul din tine si ca nu o sa mai poti oferi niciodata nimic este un criminal nemilos care incet, incet iti otraveste gandurile. Dezamagirea… nu cred ca o poate exprima cineva in cuvinte. E mai tare si mai sufocanta decat orice urma de iubire care a existat vreodata. O simti cum urca (de ce nu coboara niciodata?...) pana in poalele unghiilor. Pulseaza si macina incet si sigur, iar si iar, ca un ciocan care iti gaseste punctul slab in poalele creierilor… Fricile nu te mai bantuie pentru ca te simti ca o marfa amorfa de carne si oase care se misca mecanic in virtutea unor legi neintelese ale universului. Iar fiecare pas pe care il faci de una singura intr-o lume devenita dintr-o data straina ti se pare o drama... iar ceea ce ti s-a intamplat o tragedie...

…mainile tale strang alte maini, trupul tau se pierde necunoscut intr-o multime de oameni care traverseaza strada. Zambesti… Este zambetul tau. Poate plangi… Sunt lacrimile tale. Poate razi… Este rasul tau. Poate undeva, intr-un colt de minte, se naste gandul unei sperante. Poate… Intuitia ta de om e dornica sa se convinga. Intinzi degetele si iti cercetezi fata. Da, sunt lacrimile tale. Da, e rasul tau. Dar unde esti TU printre toate astea? Degetele mainii tale aluneca apoi usor spre inima. E speranta ta pe care o stergi disperat cu varful manecii si o alungi ca pe un gand ireal de frumos, groaznic de imposibil. E prea dornica sa fie adevarata ca sa nu o ucizi definitiv. Si fiecare pas pe care il faci inainte, incercand sa iti faci curaj sa mergi din nou prin lume, te duce departe de tot ceea ce ti-ai dorit vreodata. In acel loc in care ajungi, Marele Loc, dai peste o mare infundatura. Si unde este drumul tau in lumea aceasta? …inima iti este atat de sfasiata ca nu poate decat sa tipe prin lacrimi. Iar in unele cazuri si lacrimile amutesc si nu mai au cuvinte sa spuna ceva. Este cel mai greu cand durerea este surda. Amintirile sunt atat de actuale incat le privesti in toti oamenii din jurul tau. Minutele sunt apasare impietrita, orele par eterne momente de durere, zilele un neant in care vrei sa te evapori incet si sigur. Timpul e o rana adanca care iti mananca trupul si iti chinuie fiecare celula vie din trup. Placerea gustului si a vietii se scurge din tine picatura cu picatura. Somnul iti devine refugiu... asta daca ai curajul sa te refugiezi in amintirile nebune si iubite care te viziteaza in miez de noapte sub forme de vise…. Dorinta de a face ceva pentru tine, ORICE, se evapora. Existenta iti devine indiferenta, atat de indiferenta incat tot ceea ce se intampla in jurul tau nu te poate salva de la a fi absenta. Scopul… nu il mai vezi… nu te mai intereseaza. Iti doresti doar… stii ce iti doresti dar acest lucru este atat de imposibil, irealizabil... Il constientizezi pana in panzele albe… asa ca nu iti mai doresti nimic. Trupul te chinuie si el la un loc cu sufletul. Simte frig, racoare, durere prin fiecare por si intinde neputincios mana dupa o imbratisare cunoscuta, dupa o prezenta care ii era familiara si draga… Si ceea ce este cu adevarat rau este atunci cand aceasta durere persista si nu prezinta nici cel mai mic indiciu ca intr-o buna zi ar putea pur si simplu sa dispara...

Te urasc!

Te urasc pentru ca destinul a lucrat pentru a se ne intalni intr-un moment de neliniste din viata mea ….. te urasc pentru ca m-ai cucerit cu blandetea, cu calmitatea si linistea care o transmiteai in jur, te urasc pentru ca ai stiut sa ma faci sa-mi orientez gandurile catre ce e interzis si m-ai facut sa-mi doresc mai mult de atat.

Te urasc pentru ca nu te-ai dat inapoi cand am visat sa te cunosc in profunzime, te urasc pentru ca m-ai facut sa vibrez in prezenta ta si ai stiut sa ma farmeci cu muzica naturii ce ne invaluia, cu privirea si zambetul carcotas, te urasc ca ai intrat in jocul meu si ai jucat mai bine ca mine, te urasc ca mi-ai adus la viata trairi pe care le credeam de mult uitate si m-ai facut sa-mi pierd mintile in preajma ta, te urasc pentru toate gandurile si asteptarile in neliste, te urasc pentru fiecare tresarire la auzul telefonului si pentru fiecare mesaj nou, te urasc pentru fluturasii din stomac cand iti auzeam vocea.

Te urasc pentru clipele eterne daruite in noptile reci si pline de necunoscut, te urasc pentru ca nu mi-am dorit nimic altceva decat sa te simt, sa-ti simt respiratia tremurand si sufletul aproape, te urasc pentru toate acele sentimente care mi-au inundat sufletul si apoi mi l-au distrus, te urasc ca ai stiut sa fii un domn si sa ma tratezi ca o femeie adevarata, te urasc pentru tandretea si sarmul care m-au cucerit, te urasc pentru zambetul de dimineata si dansul din seara, te urasc pentru imbratisarile tandre si sarutarile pasionale …

Te urasc pentru clipa de despartire si durerea ce a urmat, te urasc pentru fiecare lacrima cazuta in noptile tarzii si pentru fiecare neliniste continua, te urasc ca mi-ai furat gandurile si m-ai facut sa uit de scopul in viata, te urasc pentru ca nu-mi doresc nimic altceva decat sa stiu ca esti acolo si te gandesti la mine, te urasc pentru ca nu stii daca destinul ne va mai aduce vreodata impreuna, te urasc pentru ca nu stiu ce simti, pentru ca nu stiu daca m-ai uitat sau daca am contat…… te urasc pentru sperantele desarte si pentru tacerea ta.

Te urasc pentru ca soarele nu mai lumineaza ca altadata si luna pare chiar mai trista ca mine, iar stelele nu-ti mai indeplinesc dorintele, te urasc pentru toate lucrurile si locurile care aduc aminte de tine si pentru aceasta stare de goliciune care imi intuneca inima….

Te urasc pentru ca nu pot spune ce simt pentru tine, te urasc pentru ca nu vreau sa-ti cer mai mult decat o clipa de nebunie, te urasc pentru ca nu pot spune ca …. te iubesc.

Pentru urmatoarele lucruri...

As vrea sa-ti multumesc pentru urmatoarele lucruri: m-ai invatat sa iubesc,sa simt,sa respir,sa traiesc,sa visez,sa ating,sa sarut,sa merg,sa rad,sa mangai,sa vad in tine un sprijin,ca ai fost motivatia mea,ca ma trezeam zambind cu gandul la tine,ca nu dormeam noptile cu gandul ca te vad a doua zi,ca imi dadeai putere sa trec orice obstacol,ca langa tine viata nu era niciodata plictisitoare,amara sau grea,ca alaturi de tine puteam muta muntii din loc(asa de puternica ma faceai sa ma simt),ca un soare intr-o zi geroasa insemna prea putin in comparatie cu zambetul tau strengar,ca atingerea ta lua si cea mai mare durere din sufletul meu,ca nu-mi pasa de nimeni daca stiam ca tu esti acolo sa ma aperi,ca mai invatat sa-mi placa parfumul tau mai mult decat imi place parfumul unui trandafir,ca mi-ai demonstrat ca Eminescu e mic copil in comparatie cu tine,ca m-ai invatat ca nimeni nu e mai important ca mine in lumea asta,ca m-ai incurajat sa lupt pentru idealurile mele,ca o imbratisare de-a ta ardea mai rau decat soarele-n august,ca simteam fluturi cand ma sarutai,ca un "Noapte buna!" de la tine ma trimitea-n lumea ingerasilor instantaneu,cu zambetul pe buze.

Te voi purta mereu in gand
Iti multzumesc si pentru atat
Pentru putinele clipe frumoase
Pentru amitirile ramase.

Si acum la sfarsit sa-ti spun ca te urasc pentru urmatoarele lucruri: ca m-ai parasit cand aveam mai mare nevoie de tine,ca m-ai facut sa vars un ocean de lacrimi,ca mi-ai infipt un cutit in inima cand nu ma asteptam,ca nu ai crezut in mine,ca mi-ai intors spatele si ai plecat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,ca lumea mea se scufunda-n intuneric,ca m-ai transformat intr-o fiinta rece,incapabila de vre-un sentiment,ca te-am vazut cu ea,ca ai sarutat-o,ca ai imbratisat-o,desi stiai ca ma omori,ca viata mea nu mai are nici-un rost fara tine,ca nu mai am de ce sa ma trezesc dimineata,ca ma doare sa te vad si sa nu te pot atinge,ca sufar cand ma gandesc ca poate esti cu ea,ca noaptea nu pot dormii,ca mi-e frig,ca urasc,ca am o gaura-n piept.

Praf...

Stau uneori si ma gandesc de ce nu mai vad nimic bun in orice,de ce surasul unui copil nu mai ma bucura,de ce nu zambesc din orice prostie,de ce nu mai simt fericire cand o raza de soare imi atinge obrazul,de ce nu mai ma face o pereche de indragostiti sa visez cu ochii deschisi,de ce nu mai ma face o atingere involuntara sa tresar,de ce ploaia ma face sa plang,de ce pozele nu-mi mai vorbesc,de ce ma supar din orice prostie,de ce rosesc cand aud numele lui,de ce nu mai sunt atenta la ce se intampla in jurul meu,de ce cand inchid ochii il vad,de ce uneori am impresia ca-l aud,de ce ma urmareste in vise,de ce-i aud pasii in urma mea,de ce luna imi mai spune o poveste cu noi,de ce minutele mi se par ore,de ce ascult melodii triste,de ce 2/3 cuvinte cuvinte sunt despre el,de ce privesc spre casa lui~sperand sa-i vad chipul~,de ce?Pentru ca a disparut din viatza mea lasand in urma praf,un praf in care calc in fiecare minut,care traieste prin mine,praful amintirilor!

Nu te mai vreau,dar...

De ce spun ca te urasc, cand de fapt te iubesc inexplicabil de mult... De ce ma mint diminetile si imi spun ca nu te mai vreau, ca nu te-as ierta daca azi mi-ai cere sa fim din nou impreuna? Stiu bine ca asta imi doresc. Si tu stii. Ca inca te iubesc.

De ce nu pot alunga sentimentul acesta atat de apasator, atat de rar intalnit... caci e cumplit sa simti pentru o persoana ura fiindca acum e cu altcineva si un dor imens pentru ca o doresti din nou cu tine. Cine poate sa intelega? Cine poate sa ma inteleaga?

Tu poti? Ar trebui, fiindca despre tine e vorba, despre tine... acel nepasator, crud si rece. De TINE e vorba, iubitul meu, caci m-ai otravit... si acum nu pot sa ma vindec, nu exista tratament si nici baiat pentru a putea sa ma vindece de pasiunea acestea nebuna din sufletul meu.

In viata mea ai fost intotdeauna ca o bautura rara in colectia asta de vinuri ieftine. Ai fost totul pentru mine, dar asta n-ai inteles TU, niciodata...

Crezi ca mi-e bine sa te stiu cu alta? Crezi ca pot sa-mi refac viata pe care tu ai marcat-o atat de nepasator? Eram definitiv a ta, te iubeam cu fiecare participa din corpul meu, ti-am iertat orice, mi-am deschis sufletul in fata ta... dar ai plecat, m-ai facut sa zbor atat de sus, ca dintr-o data sa-mi tai toata aceasta euforie si sa cad de la o inaltime atat de mare? Ce suflet ai putut sa ai in TINE, cand eu m-am zdrobit?

Ma urasc pentru ca inca te iubesc in ciuda a cate mi-ai facut, ma urasc pentru ca n-as putea sa rezist [o stiu] si cu siguranta ti-as zice DA pentru a doua oara. Nu pot sa ma iert pentru ca te astept... atat de nerabdatoare ca maine sa vii la mine, sa ma saruti... sa ma inveti din nou sa traiesc asa cum am trait atunci... Astept ca eu, sa fiu definitiv a ta... Insa doar astept...

Inca reusesc sa tin capul sus in fata ta, reusesc sa fiu tare... dar stiu ca la orice atingere voi ceda slabiciunii mele.

Stiu ca n-ai sa te mai intorci si mi-e groaza, imi vine sa urlu, sa tip... dar tac si inghit.

Mi-e frica sa ies doar de teama de a nu te intalni. Mi-e frica de mine caci te iubesc si nu-ti pot rezista. In ciuda atator chestii, tu ai viata ta acum... si oricat ti-as scrie, orice as FACE, tu nu mai te intorci... Te astept zadarnic.

Sper ca totusi ai sa revii... daca nu la mine, macar in visele mele... macar sa fiu multumita caci undeva tot esti prezent si vei fi INTOTDEAUNA in viata mea!

Poezii de dragoste:x

Mihai Eminescu

Iubind in taina

Iubind în taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.

Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.

Pe langa plopii fără sot

Pe langa plopii fără sot
Adesea am trecut;
Mă cunosteau vecinii toti-
Tu nu mai cunoscut.

La geamul tau ce stralucea
Privii atât de des;
O lume toata-ntelegea-
Tu nu mai inteles.

De cate ori am asteptat
O soapta de raspuns!
O zi din viata să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O ora să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O ora, si să mor.

Dandu-mi din ochiul tau senin
O raza dinadins,
In calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trait în veci de veci
Si randuri de vieti,
Cu ale tale brate reci
Inmarmureai maret,

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zane ce strabat
Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi pagani
Si plini de suferinti,
Ce mi-i lasara din batrani
Părintii din părinti.

Azi nici macar îmi pare rău
Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristeta capul tau
Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor
La umbra si la port,
Si te privesc nepasator
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfant,
Si noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pământ.

Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.

Departe sunt de tine

Departe sunt de tine si singur lângă foc,
Petrec în minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,
Ca sunt batrân ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redesteptind în fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste în feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramiie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,
Să uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...
Voi fi batrân si singur, vei fi murit de mult!



Lasă-ţi lumea...

Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.

Vin' cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.

Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.

Părul tău ţi se desprinde
Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.

Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rarişte de fag.

Îi răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.

Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş.

Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.

Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Şi visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.

De-al tău chip el se pătrunde,
Ca oglinda îl alege -
Ce priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se-nţelege.

Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.

E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiţi
Şi suntem atât de singuri
Şi atât de fericiţi!

Numai luna printre ceaţă
Varsă apelor văpaie,
Şi te află strânsă-n braţe,
Dulce dragoste bălaie.

Şi dacă...

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

Te urasc!

Te urasc! De ce? E simplu...m-ai facut sa te iubesc si acum ...si acum ce? Acum ma arunci la cos ca si cum as fi un nimeni,o persoana de care nu-ti pasa..aaa am uitat:chiar asta sunt! Lasa ca "persoana" asta e un nou "eu",o persoana rea,rece,fara inima,un "eu" care nu l-ai mai vazut pana acum...si un "eu" care nu-ti va place. Am fost prea buna,nu?ni-ni-ni si na-na-na...acum nu mai sunt...si stii ce? putin imi pasa ce crezi!'A murit" fetita care plangea cand o dadeai la o parte... Cand vei face cunostinta cu noul "eu" iti vei dorii sa fiu cum am fost...dar ghici ce?:va fi prea tarziu!Si nu mai ma intereseaza,poti sa ai femei cu suta,dar nu uita un lucru: niciuna nu te va iubii asa!